Secătuită de domniile fanariote şi de principii străini, cu o clasă artistocratică desuetă şi conservatoare, România n-a produs averi personale uriaşe şi trainice până aproape de începutul secolului XX.
Cu excepţiile notabile ale câtorva familii boiereşti, mari latifundiari, averile câştigate în România luau calea Istanbulului ori erau pierdute la masa verde la Paris ori Viena de către moştenitori iresponsabili. Abia după Războiul de Independenţă şi, mai ales, după Marele Război, apar marile averi antreprenoriale, create într-o generaţie sau două. În continuare, câţiva dintre cei mai bogaţi români de până la venirea la putere a comuniştilor.
O avere cât o industrie: Nicolae Malaxa
Născut la Huşi, în decembrie 1884, Nicolae Malaxa era fiul unui aromân cu origini greceşti şi al ficei unui dregător local. Pasionat de tehnică şi cu ajutorul familiei, Malaxa urmează cursurile Politehnicii din Karlsruhe (Germania), studii care-l vor ajuta mai târziu în afacerile sale. În 1921, la marginea Bucureştiului înfiinţează un atelier de reparaţii material rulant, unde erau reparate locomotive şi vagoane. Pentru că afacerea sa era explozivă, în 1923 începe construcţia unei fabrici mari, un proiect greenfield în termenii de astăzi, înfiinţând Uzinele Faur. Conectat la lumea politică, Malaxa devine unul dintre beneficiarii principali ai decretelor guvernamentale prin care se dorea sprijinirea industriei româneşti şi, în 1927, primeşte o comandă cu plata în avans pentru construcţia primelor locomotive româneşti. Trebuie spus că Uzinele Malaxa erau printre cele mai moderne din Europa, o realizare deosebită, având în vedere că industria grea era inexistentă într-o Românie care a păşit în perioada contemporană ca o ţară eminamente agrară. La un an după semnarea contractului cu Căile Ferate, de pe porţile uzinei ieşea prima locomotivă Malaxa, 100% românească. Remarcabile la Malaxa erau rapiditatea şi uşurinţa cu care adopta inovaţiile într-una dintre cele mai moderne industrii ale vremii. În 1931, a produs primul automotor cu motor Diesel, iar în 1935 producţia anuală a Uzinelor Malaxa a atins un record de 93 de locomotive. Între timp, afacerile lui Nicolae Malaxa s-au extins şi în alte domenii, înfiinţând fabrica de ţevi de oţel fără sudură, actuala Republica, iar din grupul său industrial au ajuns să facă parte Uzinele Tohani Zărneşti sau Magazinele Unite de Fierărie din Galaţi. De asemenea, industriaşul avea pachete de acţiuni importante la Astra Arad, Uzinele şi Domeniile de Fier Reşiţa, IOR Bucureşti sau Unio Satu Mare.
Afacerile lui Malaxa au supravieţuit instaurării regimului Antonescu, care i-a pus sechestru pe fabrici, însă nu şi comuniştilor. Cu toate că iniţial a avut o relaţie bună cu noul regim, în 1948 i-au fost naţionalizate toate companiile şi tot în acelaşi an a emigrat în SUA, unde îşi transferase deja o bună parte a averii. Industriaşul român a murit în 1965 în New Jersey, fără a reuşi să repete şi în America succesul fulminant din România.
Deseori, chiar şi atunci când era la apogeul puterii sale, Malaxa a fost contestat pentru metodele neortodoxe de a-şi finanţa companiile. La un moment dat, 96% din producţia fabricilor sale era achiziţionată de către statul român, de obicei cu plata în avans. A fost un apropiat al partidelor politice, finanţând pe toată lumea, inclusiv Garda de Fier sau Partidul Comunist. De notorietate sunt şi relaţiile sale cu regele Carol al II-lea şi cu camarila regală, relaţii despre care se presupune că l-au ajutat în afaceri. Celebre sunt şi valizele cu bani pe care le oferea sub formă de donaţii regelui. De cealaltă parte, contribuţia miliardarului la modernizarea ţării este incontestabilă. Pe lângă inovaţiile tehnologice adoptate în fabricile sale - în 1945 a reuşit să producă primul automobil românesc, de exemplu - Malaxa a fost şi un filantrop, un susţinător al cercetării ştiinţifice şi al artelor. Averea sa nu a fost niciodată cuantificată, însă ca să vă faceţi o idee, statul român a dat sau urmează să dea urmaşilor săi despăgubiri de peste 300 milioane de dolari pentru proprietăţile confiscate de comunişti. Iar aici nu intră banii pe care a apucat să-i transfere în străinătate înainte de emigrare sau proprietăţile nerevendicate.
Miliardar de modă veche: Jean MihailDespre olteanul Jean Mihail s-a spus că a fost cel mai bogat român şi este foarte posibil să fi fost aşa. Jean Mihail (1875-1936) era al doilea fiu al latifundiarului Constantin Mihail, unul dintre cei mai mari proprietari de terenuri din Oltenia. Pe lângă moştenirea primită de la tatăl său, Jean Mihail şi-a consolidat averea moştenind două mătuşi bogate, ajungând să deţină sute de mii de hectare de teren. Pe lângă proprietăţi, deţinea şi una din cele mai mari averi lichide, în jurul unui miliard de lei, depuşi în diverse bănci. La valoarea de la începutul anilor 1920, lichidităţile lui Mihail echivalau cu peste 9 tone de aur. De fapt, el avea atâţia bani încât la izbucnirea crizei financiare a putut gira statul condus de Carol al II-lea pentru o parte din împrumuturile guvernamentale din străinătate. Jean Mihail s-a stins din viaţă în 1936, fără moştenitori, lăsându-şi uriaşa avere statului român. Potrivit testamentului, statul trebuia să vândă pământurile sale ţăranilor, în loturi mici şi la preţuri convenabile, cu banii obţinuţi urmând a se construi şcoli, spitale şi biblioteci. Lucrul acesta nu s-a întâmplat, din una dintre cele mai mari averi româneşti alegându-se praful. A rămas Palatul Jean Mihail, actualul Muzeu de Artă din Craiova, reşedinţa familiei Mihail, pe care Constantin Mihail a vrut s-o acopere cu monede de aur, cerând chiar acceptul regelui pentru asta. Personalitate retrasă şi discretă, Jean Mihail a locuit un timp într-o singură cameră din palat, despre care se spune că nici măcar n-o încălzea iarna.
Concurentul: Max Auschnitt
Milionarul s-a născut în februarie 1888 în Galaţi, fiind fiul lui Osias Auschnitt, proprietarul unei mici fabrici. După ce a absolvit Academia de Înalte Studii Comerciale din Viena, Max s-a întors acasă şi a înfiinţat o fabrică de cuie şi lanţuri în 1910. La sfârşitul Primului Război Mondial, Auschnitt a pus bazele grupului Titan-Nădlac-Călan, ce avea în componenţă laminorul de la Galaţi şi mai multe alte uzine metalurgice. Max a fost delegat mai apoi ca administrator la Uzinele şi Domeniile de Fier Reşiţa, de departe cea mai mare companie românească interbelică, cu un capital de peste un miliard de lei şi cu peste 22.000 de angajaţi. Pe lângă afacerile din industria grea, Auschnitt a fost implicat în multe alte companii, între care Societatea Română de Telefoane sau Banca Chrissoveloni, şi a avut numeroase proprietăţi imobiliare, între care şi somptuoasa vilă de lângă piaţa Victoriei, cumpărată de Gigi Becali de la moştenitorii săi.
Deseori, chiar şi atunci când era la apogeul puterii sale, Malaxa a fost contestat pentru metodele neortodoxe de a-şi finanţa companiile. La un moment dat, 96% din producţia fabricilor sale era achiziţionată de către statul român, de obicei cu plata în avans. A fost un apropiat al partidelor politice, finanţând pe toată lumea, inclusiv Garda de Fier sau Partidul Comunist. De notorietate sunt şi relaţiile sale cu regele Carol al II-lea şi cu camarila regală, relaţii despre care se presupune că l-au ajutat în afaceri. Celebre sunt şi valizele cu bani pe care le oferea sub formă de donaţii regelui. De cealaltă parte, contribuţia miliardarului la modernizarea ţării este incontestabilă. Pe lângă inovaţiile tehnologice adoptate în fabricile sale - în 1945 a reuşit să producă primul automobil românesc, de exemplu - Malaxa a fost şi un filantrop, un susţinător al cercetării ştiinţifice şi al artelor. Averea sa nu a fost niciodată cuantificată, însă ca să vă faceţi o idee, statul român a dat sau urmează să dea urmaşilor săi despăgubiri de peste 300 milioane de dolari pentru proprietăţile confiscate de comunişti. Iar aici nu intră banii pe care a apucat să-i transfere în străinătate înainte de emigrare sau proprietăţile nerevendicate.
Miliardar de modă veche: Jean MihailDespre olteanul Jean Mihail s-a spus că a fost cel mai bogat român şi este foarte posibil să fi fost aşa. Jean Mihail (1875-1936) era al doilea fiu al latifundiarului Constantin Mihail, unul dintre cei mai mari proprietari de terenuri din Oltenia. Pe lângă moştenirea primită de la tatăl său, Jean Mihail şi-a consolidat averea moştenind două mătuşi bogate, ajungând să deţină sute de mii de hectare de teren. Pe lângă proprietăţi, deţinea şi una din cele mai mari averi lichide, în jurul unui miliard de lei, depuşi în diverse bănci. La valoarea de la începutul anilor 1920, lichidităţile lui Mihail echivalau cu peste 9 tone de aur. De fapt, el avea atâţia bani încât la izbucnirea crizei financiare a putut gira statul condus de Carol al II-lea pentru o parte din împrumuturile guvernamentale din străinătate. Jean Mihail s-a stins din viaţă în 1936, fără moştenitori, lăsându-şi uriaşa avere statului român. Potrivit testamentului, statul trebuia să vândă pământurile sale ţăranilor, în loturi mici şi la preţuri convenabile, cu banii obţinuţi urmând a se construi şcoli, spitale şi biblioteci. Lucrul acesta nu s-a întâmplat, din una dintre cele mai mari averi româneşti alegându-se praful. A rămas Palatul Jean Mihail, actualul Muzeu de Artă din Craiova, reşedinţa familiei Mihail, pe care Constantin Mihail a vrut s-o acopere cu monede de aur, cerând chiar acceptul regelui pentru asta. Personalitate retrasă şi discretă, Jean Mihail a locuit un timp într-o singură cameră din palat, despre care se spune că nici măcar n-o încălzea iarna.
Concurentul: Max Auschnitt
Milionarul s-a născut în februarie 1888 în Galaţi, fiind fiul lui Osias Auschnitt, proprietarul unei mici fabrici. După ce a absolvit Academia de Înalte Studii Comerciale din Viena, Max s-a întors acasă şi a înfiinţat o fabrică de cuie şi lanţuri în 1910. La sfârşitul Primului Război Mondial, Auschnitt a pus bazele grupului Titan-Nădlac-Călan, ce avea în componenţă laminorul de la Galaţi şi mai multe alte uzine metalurgice. Max a fost delegat mai apoi ca administrator la Uzinele şi Domeniile de Fier Reşiţa, de departe cea mai mare companie românească interbelică, cu un capital de peste un miliard de lei şi cu peste 22.000 de angajaţi. Pe lângă afacerile din industria grea, Auschnitt a fost implicat în multe alte companii, între care Societatea Română de Telefoane sau Banca Chrissoveloni, şi a avut numeroase proprietăţi imobiliare, între care şi somptuoasa vilă de lângă piaţa Victoriei, cumpărată de Gigi Becali de la moştenitorii săi.
Soarta lui Auschnitt este strâns legată de cea a lui Malaxa, cei doi concurând nu doar în business, ci şi în obţinerea favorurilor camarilei regale. El a pierdut lupta cu Malaxa şi, în urma unui scandal enorm, a fost arestat şi condamnat la şase ani de închisoare. După fuga lui Carol al II-lea, mareşalul Antonescu l-a eliberat, însă Auschnitt n-a mai făcut afaceri de amploare. A murit în 1956 la New York, unde emigrase după venirea comuniştilor. Moştenitorii săi au primit despăgubiri de circa 40 milioane de dolari (în acţiuni ale Fondului Proprietatea), precum şi drepturile pentru mai multe imobile.
Bancherul-poet: Aristide Blank
Primul absolvent român al Academiei de Ştiinţe Comerciale şi Financiare de la Viena, Aristide Blank, s-a născut în 1883 la Bucureşti, fiind fiul lui Mauriciu, asociat al celebrului cămătar evreu Jacob Marmorosch. Aristide a intrat în 1914 în conducerea băncii Marmorosch-Blank - care finanţase eforturile de război ale României în 1877 - pe care a dezvoltat-o la nivel internaţional folosindu-şi relaţiile consolidate în calitatea sa de împuternicit financiar al statului înainte de Marele Război. În 1923, Marmorosch-Blank avea 25 de sucursale în ţară şi reprezentanţe la Paris, Istanbul, New York şi Viena. Aristide Blank a cumpărat şi importante suprafeţe de teren în nordul Bucureştiului şi a investit în ziare, iar din 1930 a devenit consilier economic al regelui Carol al II-lea. Surprinzător, banca Marmorosch-Blank a intrat în incapacitate de plată în 1931 şi nu a mai putut fi salvată nici de intervenţia regelui. Statul român i-a despăgubit pe deponenţii băncii până în 1940, cu o sumă totală de 5 miliarde de lei. Poet şi pasionat de teatru, Blank a rămas în România până în 1958, când a fost condamnat de comunişti la 20 de ani de închisoare. A scăpat prin relaţiile sale şi a murit în 1960 la Paris.
Poveştile celor mai bogaţi români din perioada interbelică sunt legate, fără excepţie, de regele Carol al II-lea. Fără a intra în detaliile poveştii de viaţă a regelui, se spune despre acesta că ar fi fost cel mai bogat român al acelor vremuri. Cunoscut pentru stilul său de viaţă luxos, Carol cheltuia averi impresionante în hoteluri şi cazinouri. Nu există prea multe detalii despre averea sa, despre câţi bani ar fi avut în străinătate, însă după abdicare, în septembrie 1940, a plecat din România cu un tren compus din 12 vagoane pline cu obiecte de patrimoniu, tablouri, aur şi alte valori. Fostul rege a trăit în lux la Estoril până la sfârşitul vieţii (1893- 1953 ), alături de amanta şi apoi soţia sa, Elena Lupescu.
Afaceristii romani au dosit in Cipru peste 32 miliarde de euro
2013-04-07
Incepand de astazi, „National" prezinta lista celor peste 5.800 de firme care, in incercarea de a fenta statul roman, au trimis peste 32 miliarde de euro in paradisul fiscal din Cipru, care s-a transformat, peste noapte, in iad.
Candva paradis pentru afaceristii si companiile multinationale care fugeau de taxele si impozitele mari din tarile de origine, Ciprul pare sa fi devenit acum o problema pentru zeci de mii de investitori pe care criza financiara declansata in martie i-a prins cu banii depozitati in bancile din aceasta tara. Haosul declansat in sistemul bancar cipriot a impus restrictii atat persoanelor fizice, cat si firmelor care operau prin intermediul bancilor din insula. In ce priveste platile curente, daca pentru persoanele fizice s-a decis limitarea retragerilor cash la 300 de euro pe zi, pentru firme s-a impus un set de masuri printre care si cea de restrictionare a platilor mai mari de 200.000 de euro, acestea urmand a fi facute doar in baza unor evaluari.
Firme – paravan
Desi nimeni nu o spune, multi oameni de afaceri romani sunt direct afectati de criza Ciprului. Iar odata cu ei, indirect, si afacerile pe care le au in Romania. Incurajati de fiscalitatea redusa din insula, dar si de faptul ca se puteau ascunde in spatele off-shore-urilor cipriote unde nu trebuiau sa justifice provenienta banilor, multi afaceristi romani si-au mutat in ultimii ani centrul afacerilor lor in Cipru, prin firme off-shore gazduite de casute postale anonime. Astfel se explica si numarul mare de societati comerciale romanesti detinute de firme infiintate in Cipru: peste 5.800. E drept, aceasta politica a fost imbratisata si de multe companii multinationale, care au preferat sa investeasca in Romania in numele unor firme cipriote. Insa marea majoritate a capitalului investit de Cipru in Romania apartine, de fapt, tot romanilor.
Sume colosale
Statistic, valoarea investitiilor cipriote realizate sub forma aportului la capitalul social al societatilor comerciale romanesti este de peste 6,7 miliarde de lei. Iar cifra de afaceri derulata de companiile ce au actionariat minoritar sau majoritar cipriot s-a ridicat in 2011 la circa 53 de miliarde de lei, adica 12 miliarde de euro. O suma imensa, care reprezinta 7,5% din PIB-ul Romaniei. In fata acestor sume, se pune intrebarea fireasca: ce sume detin afaceristii romani in Cipru? Pentru ca, dupa ce si-au dus banii in Cipru pentru a veni cu ei sa ii investeasca in Romania, aceiasi oameni de afaceri si-au retrimis inapoi la firmele-mama din Cipru, perfect legal, poate un pic imoral, dividendele. Deci, ce valoare au dividendele romanilor-ciprioti blocate in bancile din insula? O intrebare la care si autoritatilor romane le este greu sa gaseasca un raspuns. Si, mai important, cine sunt romanii care au banii blocati?
Lista celor 5.800
In incercarea de a afla raspunsuri la ambele intrebari, ziarul „National" publica incepand de astazi lista principalelor 2.000 de companii romanesti care au in spate actionariat cipriot. In multe dintre acestea, desi oficial apar firmele off-shore din Cipru, se stie foarte bine cine sunt adevaratii actionari. Pe lista afaceristilor de top ale caror afaceri au fost bulversate de criza din Cipru se afla Ion Tiriac, George Copos, Bogdan Buzaianu, Cornel Nistorescu si fratii Robert si Ionut Negoita.
In cazul magnatului Ion Tiriac, acesta figureaza pe lista detinuta de „National" cu mai multe firme care au in spate societati comerciale din Cipru. Sursele noastre sustin ca magnatul roman, sfatuit de un om de incredere care avea informatii despre ceea ce urma sa se petreaca in Cipru, a apucat sa-si scoata banii de acolo inainte de a se declansa haosul din sistemul bancar cipriot. George Copos apare si el pe „lista neagra" din 2011 cu Ana Holding SA, Ana Pan SA, Ana Imep SA, Fotbal Club Rapid SA, Ana Residences si Ana Tower SRL, alaturi de „energeticianul" Bogdan Buzaianu, jurnalistul Cornel Nistorescu si fratii Ionut si Robert Negoita, care controleaza firmele Confort Business Solutions, Confort City Rezidential si Domus Stil Construct SRL.
„Mochetarii" Negoita aveau datorii de 45 de milioane de euro la stat, in timp ce firmele lor inregistrau profituri uriase in Cipru
Fratii Ionut si Robert Negoita (actionarul de la Dinamo si primarul Sectorului 3) jonglau cu milioane de euro in Cipru, in timp ce in Romania aveau datorii de 45 de milioane de euro la bugetul de stat, pentru ca nu au platit TVA pentru 753 de case vandute. Firmele Confort Business Solutions, Confort City Rezidential si Domus Stil Construct SRL, ale fratilor Negoita, au avut o cifra de afaceri de 10,5 milioane de euro si profit… zero!
George Copos a preferat pentru firmele Ana Holding, Ana Pan, Ana Imep si Fotbal Club Rapid SA paradisul fiscal din insula
Firmele Ana Holding SA, Ana Pan SA, Ana Imep SA, Fotbal Club Rapid SA, Ana Residences si Ana Tower SRL, ale lui George Copos au avut in 2011 o cifra de afaceri de 32,7 milioane de euro si un profit de 12,5 milioane de euro. Intampinand dificultati financiare, Copos incearca in present sa vanda Clubul Rapid milionarului Gruia Stoica. El mai are si problem cu legea, fiind condamnat, anul trecut, la 5 ani de inchisoare in „Dosarul transferurilor".
Ion Allianz-Tiriac Asigurari, Tiriac Leasing IFN SA, Tiriac Auto si Ion Tiriac Air SRL sunt cateva dintre firmele magnatului roman, care au in spate societati cipriote
Fostul tenismen Ion Tiriac detine in Cipru mai multe companii, printre care Unicredit Tiriac Bank, Allianz-Tiriac Asigurari, Tiriac Leasing IFN SA, Tiriac Auto si Ion Tiriac Air SRL, firme care in 2011 au avut, in total, o cifra de afaceri de 1,3 miliarde de euro si un profit de 43,2 milioane de euro. Tiriac a fost primul primul roman care a intrat in lista Forbes a miliardarilor lumii, cu o avere estimata la 1,1miliarde de dolari in martie 2007. Trei ani mai tarziu, revistele de specialitate l-au declarat pe Tiriac cel mai bogat roman, cu o avere de 1,6 miliarde de euro.
Cornel Nistorescu este asociat la SC Expresiv SA, alaturi de firma cipriota Radoway
Cornel Nistorescu a iesit pe zero in 2011, desi societatea Expresiv SA a avut o cifra de afaceri de 477.000 de euro. Jurnalistul a fost actionar la Evenimentul Zilei si fondatorul Radio Total.
Bogdan Buzaianu a scapat Energy Holding de darile la stat mutand-o din tara
„Energeticianul" Bogdan Buzaianu apare si el pe lista celor care au fentat statul roman, prin firma Energy Holding, companie care a avut in in urma cu doi ani o cifra de afaceri de 170 de milioane de euro, cu zero profit. El are firme in mai multe paradisuri fiscale. A infiintat societati in Cipru si in Insulele Virgine Britanice si este considerat „cel mai destept baiat" din afacerile cu energie.
Dr. Florin J. Russu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu