Ca si cum simple coincidente

Ca si cum simple coincidente

Paralelisme si intamplari greu de explicat
Evenimentele din viata noastra intre necesitate si intamplare

Va voi prezenta aici un articol publicat pe internet, autorul caruia nu –mi este cunoscut, dar ideile de baza ce compun articolul pot fi gasite si in bibliografia prezentata mai jos.

Dupa parerea mea articolul scoate foarte bine in evidenta relatia dintre necesitate si intamplare

Benedict Spinoza, Etica , Bucuresti, Editura stiintifica, 1957, p. 73-74

P. H. d'Holbach, Sistemul naturii , Bucuresti, Editura stiintifica, 1957, p. 96; 98-99

Ibidem , p. 208; 229

Fr. Engels, Dialectica naturii , p. 517

G. W. F. Hegel, op. cit., p. 270

Ibidem, p. 266

Fr. Engels, Ludwig Feuerbach si sfârsitul filosofiei clasice germane, în Marx-Engels, Opere , vol. 21, Bucuresti, Editura politica, 1965, p. 292

Gh. Mihoc si V. Urseanu, Legea numerelor mari, element component al legitatii statistice , în "Revista de filosofie", nr. 6/1965

Pentru cei ce vor sa gandeasca aceste informatii, cunostinte sunt extrem de importante. Iata continutul articolului.

Necesitate şi întâmplare

Necesitatea şi în întâmplarea reprezintă două modalităţi polare (diferite, dar corelate reciproc) de existenţă sau de devenire a sistemelor, de realizare a unor tendinţe posibile ale acestora.

Necesitatea reprezintă o modalitate de existenţă sau de manifestare a unor stări, proprietăţi, raporturi sau tendinţe ale sistemelor, care decurge din natura internă a acestora şi în condiţii constante se desfăşoară cu inevitabilitate, într-un anumit fel şi nu în altul. Necesitatea determină esenţa şi integrativitatea sistemelor, direcţia lor principală de mişcare şi dezvoltare, anulând sau subordonând alte trăsături sau direcţii de evoluţie ale acestora.

Opusă necesităţii, întâmplarea reprezintă o modalitate de existenţă sau de manifestare a unor stări, proprietăţi, raporturi sau tendinţe ale sistemelor, care decurge din factori periferici sau exteriori ai acestora şi se caracterizează prin variabilitate şi inconstanţă, putând să se producă sau nu, să se producă într-un fel sau altul, fără să afecteze esenţa şi integrativitatea sistemelor.

Deşi, prin rolul lor diferit în determinarea sistemelor, se opun, necesitatea şi întâmplarea se presupun totodată şi se corelează reciproc. Necesitatea caracterizează determinarea calitativă a sistemului, îi condiţionează esenţa, iar întâmplarea îl afectează în mod ocazional şi inconstant, condiţionând particularităţile fenomenalizării esenţei acestuia.

Necesitatea şi întâmplarea sunt moduri de manifestare caracteristice nu numai realului, ci şi ale posibilului; ele nu pot însă caracteriza imposibilul, deoarece acesta nu posedă atributele de existenţă şi devenire. Ca forme de manifestare ale posibilului, necesitatea caracterizează perspectivele pe care le au sistemele, direcţiile sau tendinţele lor fundamentale de evoluţie, iar întâmplarea creează câmpul de variabilitate în diacronia obiectivă a sistemelor, jocul oscilatoriu al posibilităţilor alternative ulterioare pe care le au acestea.

Aşadar, necesitatea şi întâmplarea sunt modalităţi obiective universale şi complementare ale existenţei şi ale devenirii, aflate într-un raport de unitate contradictorie. Ele nu se pot manifesta izolat, în stare pură, ci doar în corelaţie şi dependenţă reciprocă, constituind aspecte şi laturi diferite ale structurii şi dinamicii aceluiaşi sistem. Aspectele întâmplătoare însoţesc totdeauna necesitatea, dar se subordonează acesteia, aşa cum particularul se subordonează generalului şi fenomenul, esenţei.

Gândirea materialistă a manifestat în toate epocile preocupare pentru înţelegerea caracterului necesar al desfăşurării necesar fenomenelor; filosofia materialistă premarxistă a mers însă, în mod invariabil, pe linia opoziţiei absolute dintre necesitate şi întâmplare, absolutizând – de regulă – necesitatea şi negând existenţa obiectivă a întâmplării.

În această manieră apare înţelegerea necesităţii lui Democrit, care vede ordinea primară a lucrurilor în mişcarea riguros necesară a atomilor pe verticală. Întâmplarea, considerată de el ca un fenomen necauzal, este exclusă din ordinea lucrurilor, iar afirmarea ei este pusă pe seama ignoranţei.

Materialismul modern a păstrat, de asemenea, convingerea că în natură totul există şi se desfăşoară în mod necesar şi că noi calificăm drept întâmplătoare acele fenomene (necesare) ale căror cauze nu ne sunt încă cunoscute. Spinoza considera, de exemplu, că un fenomen este calificat ca întâmplător din cauza imperfecţiunii cunoştinţelor noastre şi că aprofundarea acestora duce la suprimarea întâmplării. Iar d’Holbach afirma că “noi îi atribuim hazardului toate efectele a căror legătură cu cauzele lor nu o vedem. Aşadar, folosim cuvântul hazard pentru a ascunde neştiinţa noastră cu privire al cauza naturale care produc efectele…; nu există nici hazard, nici ceva neprevăzut în această natură, unde nu există efect fără cauză suficientă şi unde toate cauzele acţionează pe baza unor legi fixe…” Ba chiar şi societatea este supusă aceleiaşi necesităţi riguroase, toate raporturile şi toate evenimentele fiind cauze la fel de hotărâtoare pentru viaţa socială: “necesitatea care conduce mişcările lumii fizice conduce şi mişcările lumii morale, în care totul este deci supus fatalităţii. …Prea multă acreală în bila unui fanatic, un sânge prea înfierbântat în inima unui cuceritor, o digestie grea în stomacul unui monarh, un capriciu care trece prin mintea unei femei, sunt cauze suficiente pentru a face să se producă războaie.”

Pe linia neînţelegerii corecte a raportului dintre necesitate şi întâmplare merge şi Helvetius, cu deosebirea că el supraapreciază întâmplarea, reducând necesitatea la aceasta; evenimentele din viaţa noastră, apariţia marilor personalităţi, a descoperirilor în artă şi în ştiinţă, toate acestea – credea Helvetius – sunt rezultatul unor întâmplări.

În fapt, între punctul de vedere care absolutizează necesitatea (Democrit, Spinoza, d’Holbach) şi acela care absolutizează întâmplarea (Helvetius) nu există o deosebire principală, întrucât şi într-un caz şi în celălalt avem de-a face cu incapacitatea metafizică de a opera o distincţie între necesar şi întâmplător. Pe drept cuvânt, Engels observa că “dacă faptul că o anumită păstaie de mazăre conţine şase boabe, şi nu cinci sau şapte este de acelaşi ordin cu legea mişcării sistemului solar sau cu legea transformării energiei, atunci, în realitatea, nu întâmplarea este ridicată la rangul necesităţii, ci necesitatea este coborâtă până la nivelul întâmplării”.

Cauzele de ordin gnoseologic ale absolutizării necesităţii derivă din identificarea necesităţii cu cauzalitatea şi din modalitatea nedialectică de a privi fenomenele doar în raport cu ele însele. Punctul de vedere al materialismului metafizic este deci acela că dacă nu există fenomen acauzal şi dacă raportul de la cauză la efect este totdeauna necesar, atunci nu există fenomene care să nu fie necesare. Se realizează în acest raţionament o identificare a fenomenului cauzal în genere cu raportul strict dintre cauză şi efect. Or, există legături cauzale nenecesare, care ţin de aspectul contingent al fenomenelor.

Primul pas spre o înţelegere dialectică a categoriilor de necesitate şi întâmplare, precum şi a raportului dintre ele, a fost făcut de Hegel. Cu tot caracterul idealist al concepţiei sale filosofice de ansamblu, potrivit căreia necesitatea şi întâmplarea sunt forme de manifestare şi determinaţii ale ideii absolute, Hegel afirmă caracterul lor cauzal şi desprinde aspecte importante ale raportului dintre ele. El a rezolvat, pentru prima dată, problema înţelegerii necesităţii şi întâmplării prin raportarea lui la esenţa fenomenului considerat, prin prisma raportului dintre intern şi extern. Necesarul este, pentru Hegel, “… raportarea la sine, în care condiţionarea prin altul este înlăturată”, adică ceea ce rezultă din conţinutul propriu al sistemului. Cât priveşte întâmplarea, el scrie: “în consecinţă, considerăm contingentul ca ceva ce poate să fie sau să nu fie, ce poate să fie aşa sau altfel şi a cărui fiinţă sau nefiinţă, a cărui fiinţare într-un fel sau altul este întemeiată nu în el însuşi, ci în altul; … dacă ceva este contingent şi posibil, depinde deci de conţinut”.

Necesitatea şi întâmplarea se referă deci la raporturi şi stări obiective existente deopotrivă în realitate. Atât necesitatea, cât şi întâmplarea au caracter cauzal. Deosebirea dintre ele se referă doar la faptul că prima se întemeiază pe cauze esenţiale şi interne, iar cea de a doua pe cauze neesenţiale, laterale sau externe. De exemplu, în raport cu necesitatea internă a dezvoltării plantelor, seceta sau grindina care determină calitatea proastă a recoltei într-o regiune agricolă sunt fenomene întâmplătoare, întrucât nu decurg din esenţa proceselor vitale ale plantelor; ele puteau să nu se producă, după cum putea să se producă într-o măsură mai accentuată sau mai puţin accentuată. Dar dacă s-au produs, ele determină în mod necesar efectul (calitatea slabă a recoltei).

Fiind date cauza şi condiţiile acţiunii ei, efectul apare în mod necesar. Întrucât cauza este întâmplătoare (în raport cu plantele), întregul proces de generare a cauzei şi a producerii efectului apare ca un fenomen întâmplător. Procesul amintit este însă întâmplător numai în raport cu necesitatea dezvoltării normale a plantelor din zona respectivă. Grindina sau seceta sunt întâmplătoare în raport cu recolta, dar rezultă cu necesitate din factorii meteorologici care le-au generat. Acelaşi fenomen este necesar în raport cu cauzele şi cu condiţiile proprii din care apare, dar este întâmplător în raport cu alte fenomene; nu există fenomene absolut necesare sau fenomene absolut întâmplătoare. Toate fenomenele au o întemeiere cauzală, dar apar ca necesare sau întâmplătoare numai în raporturi diferite şi în condiţii concrete diferite. Cum nu există sisteme izolate, toate aflându-se în raporturi reciproce unele cu altele, orice sistem este o unitate de interacţiuni necesare şi întâmplătoare.

Caracterul necesar sau întâmplător al unui fenomen depinde de structura şi dinamica raporturilor obiective cu contextul în care fiinţează şi nu de cunoaşterea sau necunoaşterea cauzelor care-l provoacă. În raport cu necesitatea, întâmplarea are un caracter inconstant, fapt care la nivelul cunoaşterii se manifestă adesea prin caracterul imprevizibil al proceselor şi evenimentelor întâmplătoare, prin caracterul aparent accidental al acestora. Întâmplările sunt însă fenomene frecvente în dinamica obiectivă a sistemelor, ele influenţând procesele necesare şi – de aceea – cunoaşterea nu este indiferentă faţă de ele. Măsura în care întâmplările sunt sau nu cunoscute afectează posibilitatea de prevedere a lor şi – prin aceasta – succesul acţiunii practice a oamenilor asupra domeniului de obiecte considerat; dar nu afectează nicidecum caracterul lor întâmplător şi nici conţinutul lor cauzal şi obiectiv.

Raportul dialectic dintre necesitate şi întâmplare se concretizează într-o serie de aspecte, dintre care vom analiza pe cele mai importante.

Necesitatea şi întâmplarea nu au caracter absolut, ci relativ; după cum am văzut, ceea ce într-un anumit raport sau în anumite condiţii date este necesar poate fi întâmplător într-un alt raport sau în alte condiţii. Caracterul relativ al necesităţii şi întâmplării se manifestă şi în raport cu schimbarea condiţiilor (funcţie de loc şi de timp), necesitatea şi întâmplarea putând trece una în cealaltă. Darwin arată că, pentru o anumită specie cu caracteristici ereditare date, apariţia unor însuşiri noi sub acţiunea unor condiţii de mediu este întâmplătoare, dar pe măsură ce acestea se generalizează şi răspund mai adecvat adaptării în condiţii noi, ele devin necesare, se fixează în zestrea ereditară a speciei, în timp ce alte însuşiri mai vechi devin inutile, întâmplătoare. În acelaşi sens, schimbul de produse era un fenomen întâmplător în formaţiunile precapitaliste, necesară fiind economia naturală; odată cu accentuarea diviziunii sociale a muncii şi cu generalizarea producţiei de mărfuri, economia naturală a devenit un fenomen întâmplător, iar schimbul de mărfuri un fenomen necesar.

Necesitatea şi întâmplarea sunt într-un raport dialectic şi în sensul că ele nu se manifestă niciodată în stare pură, ci coexistă, în toate cazurile, în mod unitar, în aceeaşi realitate; întâmplarea este întotdeauna o completare a necesităţii la nivelul concretului. Necesitatea constituie conţinutul esenţial al procesului, ceea ce trebuie să se producă, iar întâmplarea reprezintă modul specific, particular de a se produce. Astfel, venirea primăverii după iarnă este un fenomen necesar, dar care se înfăptuieşte totdeauna prin aspecte întâmplătoare, cum ar fi: zile mai călduroase şi mai însorite sau, dimpotrivă, mai reci şi mai ploioase; printr-un avans sau o întârziere în raport cu ciclul obişnuit al succesiunii anotimpurilor etc.

Astfel, întâmplarea este forma de manifestare a necesităţii: orice fenomen se realizează ca necesitate numai în forme întâmplătoare şi apare – la prima vedere – ca i sumă de întâmplări. Referindu-se la acestea, Engels preciza că “ceea ce se afirmă ca necesar se compune în întregime din întâmplător şi că pretins întâmplătorul nu este decât forma sub care se ascunde necesitatea”.

În domeniul vieţii sociale, în ştiinţă, în cultură etc., asemenea fenomene se întâlnesc în mod frecvent. De exemplu, toate marile personalităţi istorice apar în mod întâmplător în raport cu necesitatea rolului social pe care îl îndeplinesc. În istoria ştiinţei, întâmplarea poate interveni nu numai în ce priveşte persoana care formulează o teorie sau alta, necesară în condiţiile date, ci şi în modalitatea concretă în care se înfăptuieşte o descoperire. Astfel, descoperirea radioactivităţii, ca fenomen posibil şi necesar la sfârşitul secolului trecut, a fost întâmplătoare; Bequerel, care studia în acea vreme proprietăţile uraniului, a lăsat în mod întâmplător într-un sertar al biroului o bucată de minereu de uraniu alături de o cutie cu plăci fotografice şi, la developarea acestora, a constatat fenomenul degradării lor. Cum savantul ştia că lumina nu putea străbate cutia şi hârtia neagră în care erau păstrate plăcile, a presupus că clorura de argint s-a descompus sub influenţa unor raze invizibile a căror sursă nu putea fi decât minereul de uraniu. Repetând experienţa în condiţiile izolării depline a altor factori care ar fi putut produce acelaşi fenomen, Bequerel a ajuns la concluzia că uraniul emite în mod spontan radiaţii, iar mai târziu a fost cercetată natura acestora. Întâmplătoare sunt modalitatea, împrejurările concrete precum şi persoana care a descoperit fenomenul radioactivităţii, descoperirea în sine fiind necesară în contextul cercetărilor din acea epocă. De fapt, întreaga dezvoltare a culturii umane ne apare legată în mod necesar de numele unor personalităţi marcante; dar tocmai acesta este aspectul întâmplător. Necesară este doar apariţia, într-o anumită epocă, a unor fenomene de cultură, în timp ce numărul şi numele iniţiatorilor lor, formularea iniţială mai completă şi mai consecventă sau mai puţin completă şi consecventă, câţi şi cine anume aduc completările ulterioare, forma de expunere şi difuzarea lor – toate acestea sunt întâmplătoare, moduri diferite de manifestare a necesităţii.

În sfârşit, o formă distinctă de manifestare a legăturii dintre necesitate şi întâmplare o constituie faptul că necesitatea îşi croieşte drum prin mulţimea întâmplărilor, sau, altfel spus, se manifestă sub forma mediei statistice a acestora. Această relaţie între necesar şi întâmplător se manifestă în cadrul colectivelor (statistice), al ansamblurilor alcătuite dintr-un număr mare de elemente. Elementele (individuale) pot fi guvernate, în mişcarea lor, de legi proprii, datorită cărora se comportă deosebit unele faţă de altele. La această comportare diferenţiată a elementelor unui colectiv statistic contribuie şi acţiunea unor factori întâmplători, neconstanţi care intervin în sistem fără a ţine de structura internă a acestuia (este vorba de aşa-numiţii factori aleatori). În schimb, ansamblul de elemente, în calitate de sistem, manifestă o tendinţă constantă de comportare care se repetă şi care se realizează sub forma mediei de comportare a elementelor subordonate. De exemplu, fiecare electron dintr-un fascicul care străbate o reţea de difracţie se abate în mod întâmplător de la direcţia iniţiată a mişcării şi nimereşte într-un anumit punct al ecranului. Dar fasciculul de electroni se dispune pe ecran în acelaşi fel, ori de câte ori s-ar repeta experienţa. Distribuţia constantă a fasciculului reprezintă o necesitate.

Această necesitate care se manifestă prin masa întâmplărilor este o necesitate de un tip deosebit, o necesitate statistică; ea guvernează şi caracterizează mişcarea ansamblurilor şi nu pe aceea a fenomenelor individuale. Natura vie, precum şi viaţa socială sunt dominate, în mod preponderent, de necesităţi de acest tip.

Unitatea dialectică dintre necesitate şi întâmplare (manifestată prin caracterul lor relativ, prin trecerea reciprocă a uneia în cealaltă, prin completarea necesităţii de către întâmplare, prin manifestarea conţinutului necesar al proceselor în forme întâmplătoare) nu înseamnă confundarea lor, reducerea uneia la cealaltă, ştergerea deosebirilor dintre ele pe plan funcţional în determinarea structurii şi dinamicii sistemelor. Necesitatea are întotdeauna rolul determinant în mişcarea şi dezvoltarea sistemelor, în structurarea esenţelor, a întregului, independent de modul concret, particular în care se realizează trecere de la potenţialitate la actualitate. Întâmplarea concurează particularităţile concrete ale realizării unui fenomen; ea este, de aceea, subordonată necesităţii şi joacă un rol condiţionat în dinamica fenomenelor; ea determină câmpul de particularitate în raport cu ceea ce este general în evoluţia proceselor reale, constituind temeiul laturii fenomenalizatoare a esenţelor.

Sa trecem acum la alt gen de informatii, sa zicem “mai putin stiintifice” dar care ne afecteaza in mod direct viata de zi cu zi, chiar daca nu observam aceste lucruri. Sa vorbim in continuare despre numerologie, ocultism si altele de acest gen care nu fac parte din scopul acestui articol. Dar putem totusi intrezari cate ceva daca suntem suficient de atenti.

Sa vedem acum o serie intreaga de paralelisme, intamplari sau necesitati, hotarati si singuri. Informatiile de mai jos sunt adunate din cele mai diverse surse, incluzand aici si internetul la care s-a adaugat si propria contributie.

Platon, spunea: “Totul este rânduit dupa numar”

Daca este asa atunci haide-ti sa vedem ce se intampla in lumea cifrelor.

Ce se intampla daca denumirile de sistem le vom transforma in ASCII?

Priviti cu atentie:

M S - D O S 6 . 2 1
77+83+45+68+79+83+32+54+46+50+49 = 666
W I N D O W S 9 5
87+73+78+68+79+87+83+57+53+1 = 666
S Y S T E M 7 . 0
83+89+83+84+69+77+32+55+46+48 = 666

Coincidenta? Posibil sau probabil. Nu o sa va insir aici toate teoriile legate de posibil si probabil. Mai multe despre aceste teorii puteti citi aici: (http://209.85.135.104/search?q=cache:srqFDssOUlMJ:www.csm.ro/web/zbagang/carti/lucrarehtm/04_Capit_01.htm+Necesitate+%C5%9Fi+%C3%AEnt%C3%A2mplare.+autor&hl=ro&ct=clnk&cd=6&gl=ro&lr=lang_ro) Eu insa continui sa nu cred in simple intamplari, adica excluzand din aceasta ecuatie – necesitatea. Nu cred! Prea multe coincidente!
Numele real a lui Bill Gates este de William Henry Gates III
In Nevada acesta este cunoscut ca Bill Gates (III)
Prin transformarea numelui in ACSII – cod, a numelui vor rezulta urmatoarele:

Bill Gates (III) = 66+73+76+76+71+65+84+69+83+3 = 666 (!!!)

Unii oameni pot intreba: “Oare cum Bill Gates a dobandit o astfel de putere financiara si nu numai?”.
Coincidenta? Sau acest lucru reprezinta inceputul sfarsitului omenirii, sau a libertatii omenirii? Unii zic ca Diavolul si-a trimis propriul fiu pentru a ingenunchia omenirea. Asa o fi? Ganditi-va si singuri…

Sa urmam seria coincidentelor (neintamplatoare).

Data de 11.09.2001, a devenit o combinatie de cifre cunoscute de intreaga lume. Putem presupune ca aceasta combinatie de cifre este doar o coincidenta si a mai gandi ceva pe marginea acestei zile este o nebunie curata. Dar iarasi avem pe fata un sir intreg de lucruri interesante, coincidente, declansate de niste necesitati. Nu trebuie sa uitam nici de o alta lege psihologica dar care se aplica nu numai in viata omului ci oriunde in alta parte. Legea motivatiei. Chiar si Natura are motivele ei de a face cu noi astazi ceea ce face deja. Aceasta lege spune: “La baza oricarui comportament uman se ascunde un motiv”. Iar fiecare motiv este trezit la viata de catre o necesitate – adaug eu. Astfel putem spune ca la baza oricarui comportament uman sau fenomen al naturii se ascunde o necesitate.

Sa urmarim sirul mai departe.

1. Denumirea New York City este alcatuita din 11 litere;
2. Denumirea Afghanistan este compusa 11 litere;
3. The Pentagon are in compozitie tot 11 litere;
4. Numele Ramsin Yuseb (teroristul care a atentat asupra cladirilor – gemeni in 1993) este compus la fel, din 11 litere;
5. Numale George W. Bush are in compozitie 11 litere;
6. Codul telephonic al Iranului este (119), suma acestor cifre este 11;
7. Acest cod de telefon poate fi scris si ca 11.9 – (11 septembrie);

8. New York City - 11 litere; Afghanistan - 11 litere; The Pentagon - 11 litere; Ramzi Yousef - 11 litere (este numele omului care a atentat asupra WTC in 1993); George W. Bush - 11 litere

Toate acestea descrise mai sus pot parea niste coincidente interesante. Dar iata ca acum incepe ceva si mai interesant...

1. New York este al 11-a stat al SUA;
2. Primul avion care a lovit turnul avea numarul de zbor; Nr –11 (Airlines nr.11.) American Airlines in jurnalele de zbor este notata prin AA, iar valoarea numerological a lui A este 1, asttfel AA = 11.

Denumirea completa a zborului este American Airlines number 1-800-245-0999
1+8+0+0+2+4+5+0+9+9+9=47 = 11

3. Numarul pasagerilor care zburau pe ruta 11, alcatuia 92 de pasageri 92 (9+2= 11);
4. Numarul pasagerilor care zburau pe ruta 77 (Airlines nr. 77 ) era de 65 de pasageri, 65 (6+5=11);
5. Tragedia s-a “intamplat”, mai corect a avut loc pe 11 septembrie, adica pe 11.9 (1+1+9=11);
6. Data tragediei (9.11- asa se scrie aceasta in format American) coincide cu numarul de telefon al salvarii in SUA – 911, iar suma acestor cifre este egala iarasi cu 11.
7. Turnul sudic a fost lovit exact la 9.03 (ora locala) ceia ce din nou este egal cu 11;

8. Cladirea Pentagonului a fost lovita exact la 9.38 ceea ce formeaza suma lui 11, adica 9+3+8 = 20=2 ca si 11=1+1=2;

9. World Trade Center – are 11 consoane in constructie (valoarea numerologica este de 77, suma numerologica a vocalelor este de 22 , adica 11x2);

World Trade Center Towers are 22 de litere - 2 x 11 =22.

11.09.1945 – constructia Pentagonului, 11.09.2001 – аtacul asupra Pentagonului.

10. Atentatele de la 11 septembrie 2001 (sunt cunoscute sub denumirea 9/11 de anglofoni)

11.In atentatele de la 11 septembrie au murit (date oficiale) un numar de 2,801 persoane. - (2+8+0+1 = 11). Tot atatea nume sunt inscriptionate pe placa comemoriala de la - Punctul zero.
12. Manualul talibanilor <> (Holy War) contine 11volume.

13. Liga statelor arabe este compusa din 22 de state, adica 11x2.

14. Ariel Sharon - 11 litere si valoarea numerological este tot de 11; Shimon Peres - 11 Litere;

In continuare lucrurile devin pur si simplu ingrozitoare…

1. Numarul total al pasagerilor care au murit in 11 septembrie este de 254 (2+5+4 = 11);
2. 11 septembrie este a 254-a zi a anului (2+5+4 = 11);
3. De la 11 septembrie si pana la sfarsitul anului mai ramaneau 111 zile;
4. Nostradamus (11 litere) in catrenele sale a prezis catastrofa din New-York in secolul 11;

5. Ziua Independentei SUA (4 iulie - 4.07, iar 4 si cu 7 fac11)

- “Astazi o Lume Noua este in chinurile facerii” (Aceste cuvinte le-a spus J.Bush in Congres pe data de 11 septembrie 1990. Cuvantarea acestuia purta numele de “Spre intampinarea unei noi ordine mondiale”

Atrag atentia asupra datelor in care a avut loc aceasta cuvantare – 11. 09. 1990, adica exact 11 ani inainte ca America sa fie zguduita de actele teroriste din 11 .09. 2001. Cei care stiu catusi de putina numerologie sau occultism stiu ca cifra 11 are o foarte mare semnificatie, ca si cifra 13 de altfel, care semnifica rascoala impotriva lui Dumnezeu. Coincidenta…?

Dar ceea ce socheaza cel mai mult este ca cele doua turnuri, cand sunt reprezentate de imaginatia noastra seamana mai curand cu o gigantica cifra a lui 11.
Fanatismul medieval al unor oameni dintr-un stat in deriva, aflat la 11.000 km distanta de New York, a fost cauza atacurilor teroriste din 11. 09. 2001.

Iata alte cateva date si numere de care trebuie sa ne aducem aminte.

11 octombrie 2002. Peste 400 de oameni ucisi si raniti in atacurile din Bali.

11 martie 2004. Peste 200 de oameni ucisi si raniti in atacurile asupra trenurilor din Madrid.

Atacul de la Madrid. Data: 11.03.2004. Din nou "11" revine. Aceeasi zi. In plus, adunate, cifrele datei, 1+ 1+3+2+0+0+4 insumeaza tot 11. Asa au ajuns cei de la FBI sa creada in numerologie, in secretele numerilor, in puterea cifrelor magice si tot asa mai departe, pentru ca si ei au observat aceleasi lucruri pe care le descriu si eu aici.

7 iulie 2005. Peste 800 de oameni ucisi si raniti in atacurile de la Londra.

Data 07.07.2005
07=7
07=7
2005:2+5=7
Numarul exploziilor din Londra: 7
Atacul a avut loc la deschiderea discutiilor grupului G7, la care s-a alipit mai apoi si Rusia.
Deci este vorba de un mesaj pe care il transmit teroristii prin cifra sapte, sau un mesaj al unor forte supranaturale? Oarecum este interesant ca de cand Rusia a intrat in G7 si acesta a devenit G8 parca au mai incetat atentatele teroriste de mare putere prin lume. Chiar asa o fi sau doar asa am eu impresia?
Asta ar putea oare sa arate spre fiara cu sapte capete din Apocalipsa, care mai are si un cap insangerat (deoarece istoria Rusiei e plina de sange) care se vindeca si este cel mai mare? Vom vedea…

10 august 2006. (1+0+8+2+0+0+6 = 17 =1+7 =8) A fost dejucat un complot care urmarea sa arunce in aer cel putin 10 avioane care se indreptau catre Statele Unite de pe aeroportul Heathrow.

Moartea lui Yasser Arafat. Liderul palestinian a decedat - oficial - in data de 11.11, in a 11-a zi de cand a fost internat la Spitalul Militar Percy, din Paris. Acum ce sa mai credeti?!

Astazi in locul celor diua turnuri vedem doua fascicule de lumina orientate spre cer care aduc aminte de cifra 11.

Daca cineva nu isi adduce aminte, trebuie sa reamintesc ca acel zbor din 11.9.2001 se numea Q33, care a luat sfarsit la New York City (NYC) . Daca scriem Q33NYC in orice text, iar apoi transformam textul in Wingdings, ce vom optine?

1.Q33NYC - (Times New Roman) = ( Wingdings)

Nu ştiu în ce măsură e vorba de o intervenţie a unei puteri supranaturale, dar Al-Qaida a practicat cam totdeauna "numerologia". Primul exemplu care-mi vine în minte este cel de la 11 septembrie,

Despre matematicienii (numerologi) Al-Queda s-au scris destule randuri. Intre atacul de la 11 septembrie 2001 si pana la atentatele din Spania s-au scurs exact 911 zile. Interesanta ocupatia asta, de matematician, sau numerolog al evenimentelor posibile si probabile. Simbolul cifrei sapte in cazul atentatelor de la Londra ar putea fi legat de intalnirea grupului G8, fost G7 la care s-a adaugat si Rusia. Poate doar mesajul lui Dumnezeu, care nu este cu siguranta asa cum l-au perceput englezii: "Razbunati-va pe teroristii si pastrati-va modul de viata in ciuda tuturor avertismentelor!" ;mesajul lui Dumnezeu nu poate fi decat: "pocaiti-va, sau potoliti-va, pana nu e prea tarziu!" Si pentru ca tot s-a adus vorba despre atentatul de la WTC, ei bine acesta reprezinta caderea Babilonului din Apocalipsa 18. Cateva informatii despre acest subiect gasiti aici:

Sa vedem ce ne spune Tarotul in aceasta directie.

Turnul Fulgerat

Corespondenta astrologica: Uranus/Saturn, expresie a sfaramarii subite a crustei.
Mitologie: Prevestirea tainica a regelui Baltazar; sau castrarea titanului Cronos de catre fiul sau, Zeus; construirea turnului din Babilon, trambitele din Jerihon, sfarsitul Sodomei si Gomorei.
Yi Jing: 51 Dsen/Tulburarea, Zdruncinarea, Sfidare. Distrugere. Provocare. Nebunie…

In unele versiuni ale pachetului de Tarot, Turnul infatiseaza atat un rege prabusindu-se dintr-un turn lovit de trasnet, cat si constructorul turnului care este ucis de o lovitura primita in cap. Biserica simbolizeaza efemerul structurilor fizice si al relatiilor sau vocatiilor din viata noastra. Schimbarile aparute pot fi adesea bruste si rapide. Elementele pozitive ale cartii includ depasirea catastrofelor si infruntarea porvocarilor. Cu toate acestea Biserica, avertizeaza asupra unor inaltari neustificat de mari, a riscului pierderii cauzate de propriile noastre inventii si, mai cu seama in cazul persoanelor nascute in data de 16, cedarea in fata ispitelor unor intreprinderi excentrice.

Cartea care reprezinta ziua a 11-a este: JUSTITIA

Justitia - o femeie senina, care sta pe un jilt si tine in mana o sabie, iar in cealalta o balanta. Ea ne reaminteste despre ordinea Universului si despre faptul ca echilibrul si armonia vor fi mentinute in vietile noastre atata vreme cat vom continua pe cararea personala. Aspectele pozitive ale acestei carti: integritatea, impartialitatea, onestitatea si disciplina. Trasaturile negative: initiativa redusa, lipsa de personalitate, teama de inovatii si ranchiuna.

Arcana XI – Dreptatea sau Justitia

Aceasta carte reprezinta intelegerea clara, obiectiva, sentinta data cu hotarare, fara rautate, in deplina cunostinta de cauza, care arata ca vom obtine ceea ce ni se cuvine. Prin aceasta, cartea exprima un grad inalt de responsabilitate privind propriile actiuni. Nici o prigoana nu ne loveste fara vina azi, ci ca urmare a unor pacate savarsite candva. Daca n-ar trai in noi radacinile tainice ale trecutului, flora salbatica a karmei n-ar putea creste din solul vietii noastre prezente. Sensul general al arcanei este deci: echilibru, rigoare, armonie, legi, cinste, justitie pamanteasca si cosmica (legi karmice), impartialitate, onestitate, disciplina.

Asemanarea cu simbolul din Astrologie reprezentat de Jupiter, zeul suprem, care prin a sa victorie asupra titanilor care incarnau forta nemasurata si violenta, a realizat o noua organizare a Universului. Magistrat sau pontif prin excelenta, el asigura guvernarea prin echilibru, certitudine si frumusete. Jupiter are drept calitati intelepciunea, moralitatea, corectitudinea, bunul simt, echitatea, respectul pentru autoritate, umanismul, sinceritatea, generozitatea si ca defecte lacomia, partinirea, vanitatea, viclenia, fatarnicia, hotia, viciul, sanatatea ruinata, sclavie a placerilor.

Iata inca cateva asa zise coincidente. Am gasit un articol interesant pe internet publicat de Radu Cerghizan dar si alte informatii de pe OddWeek.com. Am mai colectionat si alte informatii interesante din diferite surse, am analizat personal anumite evenimente, intamplari si iata ce a iesit.

Sa luam spre exemplu doi oameni mari al istoriei lumii noastre; Napoleon si Hitler. Sa vedem ca si aici exista o multime de paralelisme intre destinele lor. Intr-adevar totul este oranduit dupa numar din negura timpurilor si pana in prezent. Cine esti tu fara CNP ? Asa ca CNP-ul esti chiar tu! Acesta este un alt nume al tau, adica esti botezat cu el, este esenta ta, numele tau in cifre.

Sa vedem ce descoperim interesant in viata acestor doi oameni care au facut istorie.

Napoleon s-a nascut in 1760

Hitler s-a nascut in 1889

(Diferenta este de 129 de ani)

Napoleon a ajuns la putere in anul 1804

Hitler a ajuns la putere in anul 1933.

(Diferenta este de 129 de ani )

Napoleon a intrat in Viena in 1812

Hitler a intrat in Viena in 1941

(Diferenta este de 129 de ani)

Napoleon a pierdut razboiul in 1816

Hitler a pierdut razboiul in 1945

(Diferenta este de 129 de ani)

Ambii au ajuns la putere cand acestea aveau varsta de 44 de ani.

Ambii au atacat Rusia cand aveau varsta de 52 de ani

Ambii au perdut razboaiele, cand aveau varsta de 56 de ani.

Sa luam un alt caz si sa vedem paralelele destinelor altor doi oameni, facatori de istorie. Presedintele Abraham Lincoln - Presedintele John F. Kennedy.

Asasinarea in conditii asemanatoare a presedintilor USA Abraham Lincoln si John Kennedy a reprezentat doar o veriga si ultima dintr-un ciclu incredibil de paralelisme ale destinelor celor doi mari oameni de stat americani:

Lincoln s-a nascut in anul 1818

Kennedy s-a nascut in 1918

(diferenta este de 100 de ani)

Lincoln a fost ales ca deputat in Congres in anul 1846, Kennedy in 1946. Exact cu 100 de ani mai târziu

Lincoln (7 litere) a devenit presedinte lin anul 1860, Kennedy (7 litere) in anul 1960. ( Diferenta este de 100 de ani)

Ambii au pierdut un copil în timpul mandatului lor prezidenţial.

Ucigaşul lui Lincoln se numea John W. Booth, născut în 1839, iar cel care l-a ucis pe Kennedy - Lee Oswald - era născut în 1939 (diferenta este de 100 de ani)

Ambii asasini foloseau si erau cunoscuti dupa cele trei nume, fapt destul de putin frecvent in cultura nord-americana. John Wilkes Booth si Lee Harvey Oswald. Suma literelor celor doua nume dau acelasi rezultat: 15.

Booth l-a omorât pe Lincoln într-un teatru, dupa care s-a ascuns într-un depozit; Oswald l-a ucis pe Kennedy dintr-un depozit, dupa care s-a refugiat intr-un cinematograf.

Atât Booth, cât si Oswald, erau originari din sudul USA; ambii au murit inainte de a fi judecati.

Si Lincoln si Kennedy au fost asasinati într-o zi de vineri.

Cu o saptamana inainte sa fie asasinat, Lincoln fusese in localitatea Monroe, statul Maryland.
Tot cu o saptamana inainte sa fie asasinat , Kennedy fusese cu Marylin Monroe.

Ambii au fost impuscati mortal cu un singur glont in ceafa.

Ambii au fost ucisi in prezenta sotiilor

Ambii presedinti au declarat in ziua asasinarii ca au presimtirea ca li se va întâmpla ceva tragic.

Lincoln a avut un secretar cu numele de Kennedy, care l-a sfatuit pe Lincoln sa nu mearga in acea seara la Teatrul din Washington; Kennedy a avut o secretara cu numele Lincoln, care l-a sfatuit pe Kennedy sa nu mearga la Dallas.

Lincoln a fost asasinat in Teatrul Ford, Kennedy intr-o limuzina de tip Ford-Lincoln

Functia de presedinte a fost preluata de oameni politici originari din sudul USA, ambii cu numele de Johnson: Andrew Johnson (nascut în 1808) si Lyndon Johnson (nascut în 1908).

Andrew Johnson, care l-a inlocuit pe Lincoln, s-a nascut in 1808.
Lyndon Johnson, care l-a inlocuit pe Kennedy, s-a nascut in 1908.
( Diferenta este de 100 de ani si ambii aveau in componenta numelui cate 13 litere)

Interesant nu? Unele lu­cruri sunt dincolo de capacitatea noastră de înţelegere şi oricât ne vom strădui tot nu vom putea dezlega unele enig­me. Pur şi simplu unele enigme vor râmâne enigme.

La data de 15 aprilie 1995 televiziunea germana a transmis o emisiune foarte interesanta despre imprejurarile neobisnuite in care s-a nascut presedintele american Abraham Lincoln. Parintii locuiau singuri, intr-o mica ferma izolata, mama fiind deja in asteptarea primului copil. La aparitia primelor dureri ale nasterii, sotul a rugat pe un vecin sa cheme de urgenta un medic sau pe moasa din proxima localitate. Vecinul s-a dus, dar a adus vestea ca nu i-a gasit pe niciunul acasa, ambii fiind chemati la interventii in alta parte, urmând sa se reîntoarca abia dupa câteva zile. Cu câteva minute înainte de nastere, a intrat in casa o femeie care s-a prezentat drept a fi moasa din localitatea invecinata, ajutând apoi la venirea cu bine pe lume a fiului lor. A doua zi, ìnainte de plecare, tatal copilului a întrebat moasa ce-i datoreaza. "Am o singura rugaminte" - a raspuns aceasta - "dati-i numele de Abraham", dupa care a parasit casa. La câteva secunde dupa ce moasa a plecat, tatal a iesit si el din casa, dorind s-o însoteasca pe drumul singuratic de la ferma pâna spre localitatea învecinata de unde venea, dar, spre marea lui uimire, n-a mai vazut pe nimeni: moasa disparuse. Nedumerit, a revenit in casa. Nu peste mult timp, perechea Lincoln a fost vizitata de catre preotul satului, caruia i-au relatat despre norocul de necrezut avut cu moasa satului, sosita, ca prin minune, tocmai la momentul oportun. Nu mica le-a fost uimirea când preotul, surprins, le-a spus ca moasa cu acel nume, era moarta deja la data nasterii copilului, decedând ca urmare a rasturnarii carutei in care se afla, pe un drum de tara !

Coincidenţa poate fi defi­nită, din punct de vedere logic, drept o surprinzătoare înşiruire de evenimente, percepute ca având legătură unul cu celălalt, dar fără vreo cauză comună care să le declanşeze. Această definiţie îi aparţine lui Carl Jung, fiind denumită teoria sincro­nicităţii. Coincidenţele pot fi introduse în două categorii: cele care se referă la capacitatea umană de a putea prevedea evenimente din viitor şi cele care sugerează că toate comportamentele şi acţiunile omului fac obiectul unui bizar joc video, joc în care oamenii sunt personajele principale. Cel mai bun exemplu pentru ilustrarea acestei idei este cuplul Abraham Lincoln - John F. Kennedy. Modul de desfă­şu­rare al evenimentelor rămâne neschimbat, iar puţinele schim­bări care survin ţin mai degrabă de acţiunile şi inte­racţiunile dintre jucători. Natura conţine un număr infinit de cicluri care respectă anumite legi, legi pe care ştiinţa le poate explica. Ceea ce nu se poate explica în termeni raţionali se cataloghează ca fiind fie coincidenţe, fie superstiţii, pseudo-ştiinţă sau non-sens. Cel mai mare număr de mistere au fost catalogate ca fiind non-sensuri. Albert Einstein spunea cân­dva: “Coincidenţa este felul Domnului de a rămâne ano­nim”.

Coincidenţe în Literatură Shakespeare în Biblie?

William Shakespeare a văzut lumina zilei la 23 aprilie 1564 şi a închis ochii la... 23 aprilie 1616. Cele mai multe lucruri despre Shakespeare le cunoaştem din primul folio (suprafaţă formată din două pagini alăturate, numerotate o singură dată), publicat în anul 1623 (23+23=46). Shake­spea­re avea 46 de ani în 1610 (1+6+1+0=8, 8=2 la a treia), anul în care a fost publicată Biblia Regelui James. Psalmul 46, în traducerea respectivă cuprinde al 46-lea cuvânt “shake”, iar cel de-al 46-lea cuvânt de la sfârşit este... ”spear”. Jonathan Swift, în celebra sa lucrare ”Călătoriile lui Gulliver”, vorbea despre planeta Marte, care avea doi sateliţi. Aceasta se întâmpla în 1726. El a anticipat perfect: Marte are doi sateliţi, cei doi se află în imediata apropriere a pla­netei, iar aceştia doi au fost descoperiţi mult mai târziu. Arthur Law a conceput, în 1885, o piesă de teatru al cărui subiect era naufragiul unei ambarcaţiuni, pe numele ei Caroline. A existat un singur supravie­ţuitor, pe numele său “Robert Golding”. La câteva zile după ce piesa respectivă a fost transpusă în scenă, are loc naufra­giul navei Caroline şi, surpriză, a existat un singur supravie­ţuitor, pe numele său real... Robert Golding. În 1898, Morgan Robertson a scris ”Futility”, operă în care se descrie traseul unei nave de lux transatlantice botezată “Titan”. Cartea descria prima cursa a unui vas de lux transatlantic, numit Titan. Acest roman in acele timpuri nu a trezit in mintea si sufletele contemporanilor sai nici cel mai mic interes. Actiunea romanului se desfasura pe un vas numit “Titan” care avea lungimea de 243 de metri, disloca 70 de mii de tone de apa, puterea motoarelor era de 50 de mii de cai putere, viteza de 25 de noduri, 4 “tevi de esapament” si 3 elice. Luna in care se petrece tragedia in carte este aprilie, aceeasi cu cea a evenimentului real. In carte era vorba de 3 000 de pasageri; in realitate au fost 2 207. In carte erau 24 de barci de salvare; in realitate au fost 20.

In 1912, Titanic, un transatlantic luxos considerat imposibil de scufundat, loveste un aisberg si se scufunda, cu multe victime, in calatoria inaugurala. Titanicul are aceeaşi soartă, adică se loveşte de un iceberg şi se scufundă. În “Futility”, luna în care are loc naufragiul este luna aprilie, exact ca şi în realitate; în realitate erau 2.207 pasa­geri, în carte erau 3.000; bărci de salvare erau în realitate 20, în carte erau 24. Jules Verne, în “Parisul Secolului XX”, cu mult înainte ca mintea umană să se fi gândit la construirea Turnului Eiffel, descria capitala pari­ziană ca fiind păzită de un turn metalic gigantic. Afacerile şi tehnologia dominau viaţa pariziană, femeile fiind “ame­ricanizate”, la fel ca şi limba, plină de cuvinte adaptate pentru limba franceză. Trăsurile care bântuiau odată străzile Parisului sunt acum înlocuite de maşini metalice. Oamenii lucrează în birouri la calculatoare. Verne foloseşte pentru pri­ma dată cuvântul ”facsimil”.

Fulgerul buclucaş

Incredibilă este povestea ofiţerului britanic pe numele său d-l Summerford. În timp ce lupta în câmpurile din Flanders, în luna februarie a anului 1918, a fost doborât de un fulger, fiind paralizat de la brâu în jos. S-a retras la Vancouver. Într-o zi a anului 1924, pe când se afla la pescuit pe malul unui râu, un fulger loveşte copacul pe care acesta se aşezase, rămânând paralizat pe partea dreaptă. Timp de doi ani s-a refăcut îndeajuns cât să poată face o plimbare prin parc. Acolo se afla într-o zi de vară a anului 1930, când un fulger l-a lovit în plin, fiind paralizat cu totul. Doi ani mai târziu şi-a dat obştescul sfârşit. Dar nici pe lumea cealaltă nu a scăpat. Patru ani mai târziu, în timpul unei furtuni, fulgerul loveşte cimitirul şi distruge o piatră funerară. A cui?... A d-lui Summerford.

Astfel de paralelisme mistice, putem spune, coincidente, ne fac sa ne cutremuram si sa vedem ca in aceasta lume nimic nu se petrece intamplator si ca toate evenimentele mai degraba sunt planificate din timp de catre o ratiune cosmica, necuprinsa si neinteleasa de catre noi. Daca am privi atent asupra diferitelor date care in mod misterios apar in propria noastra viata, am putea observa, cum mergem prin labirintul destinului care se rasuceste intr-o spirala ce de fiecare data aduce in viata proprie lucruri noi si ciudate, greu de explicat, greu de inteles.

Daca am zice ca aceste evenimente sunt declansate si stau la baza unor anumitor cicluri cosmice, atunci efectuand un set de calcule simple am putea spune ca in timpul apropiat lumea si istoria mondiala vor fi completate de astfel de nume cu rezonanta cum ar fi Hapoleon, Hitler sau Lincoln, Kennedy…Daca luam in consideratie diferenta de ani de la momentul nasterii lui Napoleon si cel a lui Hitler, care este de 129 de ani, dar si diferenta anilor de nasterie lui Lincoln si Kennedy care este egal cu 100 de ani, atunci am putea prezice momentul aparitiei in lume a altor persoane de aceleasi dimensiuni si rezonanta.

Hitler s-a nascut dupa cum deja stiti in 1889. Daca adaugam la acest an 129 de ani, dobandim 2018. Este oare posibil ca anul 2018 sa fie anul de nastere a unuii viitor Napoleon sau Hitler? Totul este posibil. Viata le are pe toate si de toate. Dar acest an poate deveni de doaua ori mai semnificativ, poate deveni anul care va aduce cu sine modificari enorme in lume, deoarece in acelasi an se pot naste si alti viitori oameni precum Lincoln - Kennedy. Stim deja ca Kennedy s-a nascut in 1918. Daca adaugam la acest an 100 (diferenta dintre anul nasterii celor doi presedinti, mai sus mentionati) vom obtine anul 2018. De aici putem calcula toate celelalte momente: In 2060 la putere va ajunge un viitor Kennedy, iar pe urmele acstuia in 2062 la putere va ajunge undeva in lume un viitor Napoleon. Tot asa putem calcula toate celelalte date importante pentru viitorul lumii. Desigur acest lucru nu reprezinta nimic altceva decat o simpla matemateca si nu are tenta de predictie, dar poti sa stii oare…Poate ca totusi aceasta aproape legitate, nu trebuie sa ramana neobservata…

Iata inca ceva:

In 1838 scriitorul american Edgar Allan Poe publica o carte cu numele de “AVENTURILE LUI ARTHUR GORDON PYM”. In aceasta carte se vorbeste despre cum dupa o naufragiere, patru supavetuitori au nimerit pe o insula oarecare in mijlocul marii. Pentru a nu muri de foame, trei dintre supravetuitori hotarasc sa-l manance pe al patrulea. In carte acest nefericit poarta numele de - Richard Parker. Cativa ani mai tarziu, in1884, iola Mignonette s-a scufundat si au fost numai patru supravietuitori, care au stat intr-o barca multe zile la rand. In cele din urma, cei trei membri superiori ai echipajului l-au omorat si l-au mancat pe steward. Numele acestuia era Richard Parker.

21 - ziua ghinionista a regelui Ludovic al XVI-lea
Cand era copil, regele Ludovic al XVI-lea al Frantei a fost prevenit de un astrolog sa aiba grija in fiecare zi de 21 a lunii. Ludovic a fost atat de speriat, incat nu a lucrat niciodata in aceasta zi. Dar, din nefericire, nu a fost intotdeauna atent. Pe 21 iunie 1791, ca urmare a revolutiei franceze, Ludovic si regina sa au fost arestati la Varennes, in timp ce incercau sa fuga din Franta. Pe 21 septembrie 1791, Franta a abolit monarhia si s-a proclamat republica. In cele din urma, pe 21 ianuarie, regele a fost executat prin ghilotinare.

Dublura regelui Umberto I
In Monza, Italia, regele Umberto I a mers la un restaurant sa manance insotit de secretarul sau, generalul Emilio Ponzia-Vaglia. Cand patronul a venit sa ia comanda regelui Umberto, acesta a observat ca el si proprietarul restaurantului erau aproape identici, atat la fata, cat si ca statura. Cei doi au inceput sa discute uimitoarea lor asemanare si au gasit cu aceasta ocazie si alte similaritati.

a) Ambii erau nascuti in aceeasi zi si in acelasi an (14 martie 1844).

b) Ambii erau nascuti in acelasi oras.

c) Ambii erau casatoriti cu o femeie pe nume Margherita.

d) Patronul isi deschisese restaurantul in aceeasi zi in care fusese incoronat regele.

Pe 29 iulie 1900, regele Umberto a fost informat ca patronul restaurantului a murit impuscat in urma unui accident straniu si, in momemtul in care isi exprima regretul, a fost impuscat de un anarhist din multime.

Un roman care a descris, fara sa stie, spionul de alaturi
Atunci cand Norman Mailer a inceput romanul sau „Coasta barbara”, nu avea de gand sa aiba un spion rus ca personaj. Pe masura ce lucra, a introdus un spion rus in SUA ca personaj secundar. Cu cat munca progresa, spionul a devenit personajul principal al romanului. Dupa ce a terminat romanul, serviciul de imigrari al SUA a arestat un om care locuia in acelasi bloc, la etajul de deasupra lui Mailer. Era colonelul Rudolf Abe, presupus a fi capul spionajului rus din SUA la acea vreme.

Obiecte gasite la hotel in acelasi timp
In 1953, reporterul de televiziune Irv Kupcinet se afla la Londra pentru a transmite incoronarea reginei Elisabeta a II-a. Intr-unul dintre sertarele camerei sale de la Savoy a gasit niste lucruri care apartineau, dupa identificare, unui barbat numit Harry Hannin. Coincidenta face ca Harry Hannin – un star al faimoasei echipe de baschet Harlem Globetrotters – era un bun prieten al lui Kupcinet. Dar este mai mult decat atat. Numai doua zile mai tarziu, inainte de a-i putea comunica lui Hannin descoperirea, Kupcinet a primit o scrisoare de la Hannin. In scrisoare, Hannin ii spunea lui Kucinet ca, in timp ce statea la Hotel Meurice din Paris, a gasit intr-un sertar o cravata cu numele lui Kupcinet pe ea!

Trei tentative de sinucidere, toate oprite de acelasi calugar
Joseph Aigner a fost un portretist destul de cunoscut in Austria secolului al XIX-lea, care, aparent, a fost un tip destul de nefericit: a avut cateva tentative de sinucidere. Prima tentativa a fost la frageda varsta de 18 ani, cand a incercat sa se spanzure, dar a fost intrerupt de aparitia misterioasa a unui calugar capucin. La 22 de ani a incercat din nou sa se spanzure, dar a fost salvat, din nou, de acelasi calugar. Opt ani mai tarziu moartea, i-a fost hotarat de altii, care l-au condamnat la spanzuratoare pentru activitati politice. Inca o data viata i-a fost salvata de acelasi calugar. La 68 de ani, Aigner a reusit in cele din urma sa se sinucida prin impuscare. Slujba de inmormantare a fost tinuta de acelasi calugar capucin al carui nume Aigner nu l-a cunoscut niciodata.

Baieti gemeni, vieti gemene
Povestile vietilor foarte asemanatoare ale gemenilor identici sunt deseori uimitoare, dar probabil ca povestea a doi gemeni din Ohio le intrece pe toate. Cei doi baieti gemeni au fost despartiti la nastere, fiind adoptati de familii diferite. Fara sa stie unii de ceilalti, ambele familii i-au botezat pe copii James. Si asta a fost doar prima coincidenta. Ambii James au crescut fara sa se cunoasca, dar, cu toate acestea, ambii au ales sa urmeze cursuri avand aceeasi specializare, amandoi aveau talent la desen tehnic si tamplarie si amandoi s-au casatorit cu cate o femeie numita Linda. Ambii au avut fii pe care i-au numit unul James Alen si celalalt James Allen. Amandoi au divortat de prima sotie si s-au recasatorit cu alta, ambele numindu-se Betty. Au avut fiecare cate un caine numit Toy. La patruzeci de ani de la separare, cei doi s-au reintalnit si au putut sa isi povesteasca amanuntele vietilor lor surprinzator de similare.

Un glont a ajuns la destinatie cu cativa ani mai tarziu
Henry Ziegland credea ca si-a pacalit soarta. In 1883, a rupt relatia cu prietena sa, care, de suparare, s-a sinucis. Fratele fetei a fost asa de furios, incat l-a urmarit pe Ziegland si l-a impuscat. Fratele fetei, dupa ce l-a impuscat pe Ziegland, crezand ca l-a ucis, s-a sinucis la randul sau. Dar Ziegland nu fusese omorat. Glontul, de fapt, i-a zgariat numai fata si s-a oprit intr-un copac. Ziegland s-a considerat cu siguranta un om norocos. Cativa ani mai tarziu, el s-a hotarat sa taie copacul in care ramasese infipt glontul. Parea sa fie atat de dificil, incat l-a aruncat in aer cu cateva batoane de dinamita. In urma exploziei, glontul a fost expulzat din trunchiul copacului direct in capul lui Ziegler, omorandu-l.

Un copil in cadere - salvat de doua ori de acelasi om
In vara anului 1930, in Detroit, o mama tanara (si incredibil de neatenta) trebuie sa-i fi fost etern recunoscatoare unui barbat numit Joseph Figlock. In timp ce Figlock mergea pe strada, copilul femeii a cazut de la etajul unei case direct pe Figlock. Caderea copilului a fost atenuata si atat barbatul, cat si copilul au scapat nevatamati. Un noroc fantastic in sine, dar, peste un an, acelasi copil a cazut de la aceeasi fereastra, pe neasteptate, in capul bietului Joseph Figlock, care trecea din nou pe sub fereastra. Si de aceasta data ambii au supravietuit evenimentului.

Blestemul masinii lui James Dean
James Dean a fost ucis intr-un teribil accident de masina, in timp ce isi conducea masina sport Porsche, in septembrie 1955. Dupa accident, masina a fost considerata purtatoare de ghinion.
a) Cand masina a fost tractata de la locul accidentului si dusa la garaj, motorul s-a desprins si a cazut pe un mecanic, zdrobindu-i picioarele.
b) Motorul masinii a fost cumparat de un medic care l-a montat pe masina sa de curse si a murit la foarte scurt timp, in timpul unei curse. Un alt pilot, in timpul aceleiasi curse, a suferit un accident in urma caruia a murit. Masina in care se afla avea montata cutia de viteze care apartinuse masinii lui James Dean.
c) Garajul in care a fost reparata ulterior masina Porsche a fost distrus de un incendiu.
d) Atunci cand, mai tarziu, masina a fost expusa in Sacramento, s-a desprins de pe stand si, in miscare, a rupt soldul unui tanar.
e) In Oregon, remorca care transporta masina s-a desprins din dispozitivul de prindere si a zdrobit fatada unui magazin.
f) In cele din urma, in 1959, masina s-a dezmembrat misterios in 11 bucati in timp ce era sprijinita pe niste suporti de otel.

Papa Ioan Paul al II a fost un om adevarat din toate punctele de vedere. Si aici am cercetat si am descoperot niste date care mie personal nu mi se par deloc ciudate...
data mortii: 02.04.2005 (=13)
ora mortii: 21:37 (=13)
saptamana din 2005: a-13-a saptamana
durata mandatului: 26 de ani si 5 luni (=13)
numarul de zile: 9301 (=13)
ani de viata: 85 (=13)
varsta alegerii: 58 (=13)
a fost impuscat intro zi de 13
Asadar, chestie interesanta : Papa a murit in ziua de 2-04-2005 = 2+0+4+2++0+0+5=13 Papa a murit in a 13-asaptamana a anului Papa a murit la varsta de 85 de ani 8+5=13 Papa a murit la ora 21:37 2+1+3+7= (uimitor) 13.

Deci: daca adunati toate numerele de la fiecare data veti observa ca va rezulta numarul 13.
Domnul Iisus Hristos a avut 12 apostoli. Iar dupa mine aceasta insiruire de 13 in toate datele marcante ale Papei Ioan Paul al II constituie un semn divin. Sa fie oare Papa Ioan Paul al II al 13-lea apostol? Posibil. Pentru ca el a raspandit pacea in lume si a luptat pentru unificarea, infratirea religiilor tot asa cum apostoli au raspandit credinta si luptau pentru infratirea oamenilor si cresterea iubirii dintre acestea in toate colturile lumii.

Coincidentele mereu ne socheaza. Multi sfinti, dar si scriitori, poeti, romancieri, regizori si oameni de alte meserii au prezis deja aproape toate catastrofele si imprejurarile in care acestea se vor infaptui. Si in carti si prin viata aceste corabii sunt considerate de nescufundat. Si aici si dincolo si cine mai stie pe unde mereu nu s-au ajuns colaci si lutre de salvare. Pasagerii si in viata reala si in ce inchipuita mereu erau cate trei mii. Din pozitia logicii aceste intamplari sunt imposibil de a le explica in vreun fel. Aici ratiunea nu ne este de folos. De fapt ratiunea ne este de folos numai pentru satisfacerea necesitatilor bazale sau fie ele chiar si mai superioare. Si atat. In alte directii ratiunea noastra nu mai are ce cauta si chiar daca incearca sa caute ceva, oricum nu gaseste nimic pentru ea si se vede nevoita sa se intoarca la munca ei de baza – satisfacerea necesitatilor.

Nu exista intamplare! Sunt ferm convins de acest lucru.

Si astazi se scriu romane si lucrari, carti futuriste, fantastice. Eu personal cred ca fantastica este o modalitate de aducere a informatiilor viitorului in prezent, sau o modalitate de anticipare a viitorului la fel cum si cele mai diferite legende, basme, povesti ale trecutului nu sunt nimic altceva decat o modalitate de transmitere a celor mai diferite intelepciuni si informatii in prezent.