duminică, 29 septembrie 2013

HAARP


HAARP un mijloc de dominare a omenirii prin manipularea vremii

Nori ciudaţi,  spirale  pe  cer,  fenomene meteo bizare. 
Program ştiinţific de cercetare a ionosferei sau  act de vandalism
global?
Realitate  sau ficţiune?
12 mai 2008 – Cutremur cu magnitudinea de 7,9 grade pe scara Richter
în China, provincia Sichuan. La o lună de la catastrofă, autorităţile
estimează în jur  de  28.000 morţi. Dispăruţii încă  nedescoperiţi nu  se 
mai  pot afla în viaţă după atâta vreme. Martori oculari declară că au 
observat lumini ciudate pe  cer înainte cu câteva minute de începerea
seismului.
12 ianuarie 2010 – Cutremur cu  magnitudinea de 7,0 grade pe scara
Richter  în Haiti, epicentrul în  apropiere de  capitala Port-au-Prince. 
Numărul total  de  victime  apreciat la 230.000 morţi,  300.000 răniţi  
și  1.000.000 de oameni rămași fără adăpost. Preşedintele Venezuelei,
Hugo Chavez, declară că nu  este vorba  decât  despre un test scăpat 
de sub control al marinei americane. Politologul Claudia von Werlhof 
din cadrul Universităţii de Politologie din  Innsbruck   susţine că seismul
a fost provocat în mod  artificial.
11 martie 2011 – Cutremur cu magnitudinea 9,0 grade pe scara  Richter 
 în Japonia, epicentrul   în    regiunea    Tohoku,   Oceanul  Pacific.
Seismul,  considerat drept cel mai puternic   din    istoria    Japoniei,   
 provoacă valuri tsunami înalte  de  zece  metri.  Centrala nucleară de
la Fukushima devine o bombă  cu ceas. O ipoteză șocantă  circulă  pe
forumurile de specialitate: Japonia  nu a fost victima  unei catastrofe
naturale, ci a  fost  atacată chiar  în timpul unei  proceduri ciclice  de 
 „revizie" a reactorului, când  multe  dintre protocoalele de securitate
erau  dezactivate. La prima vedere, totul  pare  un  scenariu SF, dar 
adepţii teoriei conspiraţiei susţin că un astfel de atac nu ar fi o noutate.
Suspecţii  principali: SUA, Rusia  şi China. Arma folosită?
Mult controversatul dispozitiv HAARP.
High-Frequency Active Auroral Research Program (Program Activ
Auroral de Cercetare cu Frecvenţe Foarte Înalte), demarat în 1992
la Institutul de Geofizică  al Universităţii Alaska din  Fairbanks, este 
un  proiect știinţific  creat pentru determinarea comportamentului
ozonului, azotului și ionilor la bombardamentul  radiaţiei solare  și 
cosmice,  precum și  la emisia  de radiaţii de înaltă  sau joasă frecvenţă
de  pe  Pământ. Bugetul  anual recunoscut în mod  oficial este  de 30
de milioane de dolari, deşi se pare că în realitate finanţarea este mult
mai mare.  Titularul de proiect este Departamentul Apărării al Statelor 
 Unite, respectiv US Navy  și US Air Force.
Într-o zonă arctică aflată la 320 de kilometri est de oraşul Anchorage
din Alaska, Pentagonul a ridicat un puternic transmiţător proiectat să
trimită mai mult de 3.000 de megawaţi în straturile superioare ale
atmosferei.
HAARP  utilizează un echipament terestru constituit dintr-o reţea
de antene. Acest sistem de antene speciale  de mare  putere este
descris de către unii oameni de știinţă drept „o teribilă armă    geofizică, 
   strategică  şi   cosmică   de energie   dirijată",  „o  reeditare a 
proiectului Star Wars într-o formă  mult  mai economică și, în acelaşi 
 timp,  mult  mai periculoasă, capabil să  provoace schimbarea  vremii, 
  producând ploi torenţiale, uragane, inundaţii și chiar cutremure".
Într-o  formulare simplificată, dispozitivul HAARP este un radiotelescop
inversat, în sensul  că  antenele trimit   semnale în  loc  să  le primească.
 Această  tehnologie foloseşte  fascicule  de  unde radio  extrem de 
puternice care încălzesc  unele  zone ale ionosferei pentru a le împinge
în sus. Undele electromagnetice sunt apoi  reflectate către  Pământ,
penetrând absolut orice, cu sau fără viaţă.
Proiectul similar  european numit EISCAT, acronim al European Incoherent
Scatter Scientific Association,  este   amplasat  în  Norvegia  şi Suedia. 
  Ţările  participante  sunt   Marea   Britanie,  Germania, Norvegia,
Suedia,  Finlanda, China  și  Japonia.   Rusia  a  dezvoltat propria bază  
 de   cercetare  a  ionosferei,  denumită SURA,  la  Vasilsurk.  Numeroşi 
 savanţi  şi experţi  în   armament,  cât   şi   deputaţi  ai Parlamentului
European, se arată  deosebit de preocupaţi  de   dezvoltarea  acestui  
 proiect. Gratan Healy,  expert  în energie  și consilier  al OSCE,  a 
dezvăluit că  este  foarte  posibil   să reprezinte  „arma  finală"   ce 
poate   duce   la sfârşitul civilizaţiei umane, mărturisind faptul că
„războiul geoclimatic a devenit o realitate".
Richard Williams,  de la Laboratorul Davis Sarnoff,  Princeton,  este 
mult   mai  categoric:
„HAARP constituie un act iresponsabil de vandalism global.  Pe  lângă  
experimente de modificări climaterice s-au realizat pene  totale de 
curent și suspendarea comunicaţiilor fără ca  nimeni să  fie  tras  la 
răspundere datorită secretizării totale a operaţiunilor militare. Practic,
prin  programul HAARP  se experimentează manipularea vremii,  uriaşe 
explozii în  scoarţa   terestră  declanşatoare de  mişcări tectonice, plus 
utilizarea sistemelor de comunicaţii şi de energie  electrică drept arme
strategice. Nu întâmplător administraţia Bush a refuzat  să  semneze 
Acordul  de   la  Kyoto privind combaterea încălzirii generale a
temperaturii pe Terra."  Dr. Daniel  Winter, fizician  din  Waynesville,
Carolina de  Nord, afirmă   că  „este  foarte  probabil ca  asocierea
dintre emisiile  de înaltă  frecvenţă ale sistemului HAARP  şi frecvenţele
naturale extrem de joase ale Terrei să declanşeze efecte secundare
imprevizibile cum ar fi dereglarea echilibrului ecologic sau folosirea 
sa ca terorism ecologic", remarcând faptul că „de la descoperirea tehnicii 
 radiofonice direcţionale se constată dispariţia coniferelor şi a foioaselor".
De-a lungul timpului, SUA a experimentat diverse proiecte privind 
proprietăţile  și  utilizarea   undelor  electromagnetice –  Argus  în 1958,
Starfish în  1962, Solar Power Satellite în 1968 și 1978, Space Shuttle
Experiments în 1985, Mighty  Oaks  în  1986,  Desert  Storm  în  1991,
Alliate  Force în  1999 – ce  aveau drept scop distrugerea  comunicaţiilor
inamicului folosind ionosfera și undele electromagnetice. Dacă armata
americană, în colaborare cu Universitatea Fairbanks din Alaska, poate
demonstra  că noua  tehnologie de  tip  HAARP  este funcţională şi
sigură, ambele  au  de  câştigat. Armata obţine  un scut protector relativ
  ieftin, iar  universitatea se  poate   lăuda cu  cea  mai spectaculoasă
manipulare geofizică  de la exploziile în atmosferă ale bombelor nucleare.
Pe 10 decembrie 2009, o spirală albastră ciudată şi-a făcut apariţia pe
cerul Norvegiei. Unii oameni de ştiinţă afirmă că n-a fost decât rezultatul
 unui experiment HAARP care a găurit ionosfera, producând pătrunderea
şi mărirea puterii de penetrare a razelor cosmice nocive.
Sistemul HAARP  se bazează pe cercetările fizicianului Bernard J.
Eastlund, care a dezvoltat  studiile  lui  Nikolas  Tesla,  autorul  unei
teorii  conform căreia  Pământul este  un  conductor uriaș  și sigur, 
dând posibilitatea organizării  sistemului de telecomunicaţii. Brevetul
american al lui  Eastlund, Metodă şi aparatură pentru  alterarea unei 
regiuni  din  atmosfera, ionosfera şi  magnetosfera Pământului, a  fost
etichetat ca secret timp  de un an. Prin încălzitorul  ionosferic Eastlund,
radiaţia  frecvenţei radio   este   concentrată  şi  focalizată  într-un punct
  din   ionosferă, trimiţându-se  astfel   o cantitate de energie  de 1 Watt/
cm3, comparativ  cu  alte  dispozitive  capabile să  producă doar  o
milionime de Watt.  „Controlul vremii este  posibil,  spre  exemplu,
prin  modificarea tiparului vânturilor din atmosfera superioară. Pot avea 
loc modificări moleculare ale atmosferei  astfel  încât  să se obţină 
efecte  pozitive asupra mediului. Pe  lângă   schimbarea propriu-zisă a
compoziţiei moleculare a unei regiuni atmosferice, poate   fi mărită
concentraţia  unei  anumite molecule sau  a anumitor molecule. De
exemplu, concentraţiile de ozon și azot  din  atmosferă pot  fi mărite
artificial. Încălzitorul ionosferic de mare putere ar putea controla vremea
pe  principiul aflat  la  baza uneia   dintre  invenţiile lui  Nikolas  Tesla 
și anume rezonanţa care  influenţează sistemele planetei. Dacă  sistemul
 HAARP  ar funcţiona la capacitate deplină, s-ar putea induce schimbarea 
 climei unei întregi  emisfere."
Pe 25 iunie 2011, un ciudat nor rotativ pe orizontală a fost vizibil pe o
plajă din Florida, un fenomen care apare tot mai des pe tot globul.
Zbigniew Brzezinski, fost consilier  pe probleme  de securitate naţională
al Preşedintelui Carter, a scris și el despre folosirea emiţătorilor de 
fascicule  puternice de  energie  în războiul geofizic şi climatic, indicând
modul în care pot fi cauzate aceste efecte. Prin adăugarea de energie 
în mediul nostru înconjurător se pot obţine   efecte  puternice.  Totuşi,  
omenirea a adăugat deja mediului cantităţi substanţiale de energie 
electromagnetică, fără  a şti  care  este masa  critică. Oare  aceste
adăugări nu au avut nici un efect sau există o cantitate cumulativă de 
la care  stricăciunile sunt  ireversibile? Este HAARP încă un pas al unei
călătorii fără întoarcere? Ne aflăm  oare  pe punctul de a ne îmbarca
într-un  experiment energetic ce  va elibera  alţi demoni din cutia
Pandorei?
În rapoartele Congresului american se vorbeşte despre utilizarea
sistemului HAARP pentru penetrarea Pământului prin   semnale reflectate
de  ionosferă. Aceste  semnale vor  fi folosite  pentru a  privi  în 
interiorul planetei până   la  o  adâncime  de  mulţi   kilometri,  în scopul 
  de  a  localiza   depozite de  muniţii și tuneluri subterane ori zăcăminte
naturale precum  petrolul.  Problema constă   în  faptul că frecvenţa
necesară pentru radiaţiile de  penetrare   a  Pământului se  află  în 
gama   care  ar putea avea  efecte  profunde asupra migraţiei peştilor
şi animalelor sălbatice,  migraţie ce se bazează pe  câmpuri energetice
neperturbate pentru  parcurgerea  traseelor fireşti.   Într-un interviu
recent,  dr. Elizabeth Rauscher, om de știinţă  independent, cu o carieră 
vastă şi impresionantă în domeniul fizicii marilor energii, afirmă despre
programul HAARP: „Se vor  pompa cantităţi imense  de  energie  într-o
configuraţie moleculară extrem de delicată ce alcătuieşte structura
multistratificată pe care o numim ionosferă", explicând faptul că ionosfera
  este  predispusă la reacţii  catalitice.  Dacă se modifică o mică  parte, 
se poate  produce o schimbare majoră.
Dr.  Daniel  Winter,  fizician  din Waynesville, Carolina de Nord, susţine
că este foarte  probabil ca asocierea dintre frecvenţele înalte  ale
sistemului HAARP  şi frecvenţele naturale extrem de joase să declanşeze
efecte secundare  nebănuite.  Se  vorbeşte  despre dezechilibre provocate
 deja de epoca industrială şi atomică, în special de iradierea mediului
înconjurător cu particule mici de mare  viteză comparabile „cu nişte
titireze minuscule". Nivelul nenatural de mişcare a particulelor de energii 
 înalte  din atmosferă şi din centurile de radiaţii care înconjoară Pământul,
 numite centurile  Van  Allen,  este  răspunzător de  schimbarea  vremii. 
Pe  de  altă  parte,  Pământul îşi descarcă excesul  de căldură şi îşi
recapătă echilibrul prin  cutremure şi activitate vulcanică. „Starea 
energetică anormală a Terrei şi a  atmosferei  sale  poate   fi  comparată
  cu  o baterie   de  maşină supraîncărcată, cu  fluxul normal  de   energie
   blocat,   rezultatul  fiind puncte  fierbinţi,  arcuri   electrice,   crăpături
fizice şi turbulenţă generală generată de energia blocată  ce încearcă  să
iasă."
Oamenii de știinţă  lucrează de 20 de ani la metodele  războiului 
geoclimatic, pe  care  îl numesc eufemistic „modificarea vremii".
Americanii recunosc că în  timpul războiului din Vietnam au cheltuit sume 
 importante pentru   desfăşurarea  Operaţiunii  Popeye, prima aplicaţie a
războiului climateric. În 1967, Pentagonul a încercat să prelungească
artificial sezonul ploilor  musonice şi să blocheze prin inundaţii de mare 
amploare principalul drum de aprovizionare al forţelor  comuniste din
Vietnamul de Sud. Ministerul Apărării al SUA a oferit exemple de studii
de manipulare a fulgerelor şi a uraganelor prin proiectele Skyfire şi
Stormfury. S-au avut în vedere tehnologii complicate  care  să producă
efecte  pe  scară  mare. Studierea căilor de a provoca şi detecta
cutremure a reprezentat în urmă cu zeci de ani o parte  din  proiectul
Prime Argus.  Finanţarea acestui  proiect a fost acordată de Defense
Advanced  Research Projects  Agency,  DARPA, acum cu acronimul ARPA.
În 1994, aviaţia  militară americană şi-a făcut public  planul Spacecast
2020 care include controlul vremii, cu observaţia că „folosirea tehnicilor
de  modificare a mediului pentru a distruge sau produce pagube unui alt
stat este interzisă".
În  1958, consilierul şef  al  Casei  Albe  pe teme  legate  de  modificarea
 vremii,  căpitanul Howard T.  Orville,   a  afirmat că  Ministerul Apărării
al SUA studiază „moduri de manipulare  a  sarcinilor  electrice   ale 
Pământului şi cerului, așadar de  influenţare a vremii,  prin folosirea 
unui fascicul  electronic pentru ionizarea sau deionizarea atmosferei
deasupra unei suprafeţe date". În 1966, profesorul Gordon J. F.
MacDonald, director adjunct al Institutului de Geofizică  şi Fizică
Planetară de la Universitatea din Los Angeles,  consilier  ştiinţific   al 
Preşedintelui  Johnson,   a  publicat lucrări cu privire la folosirea 
tehnologiilor de control  al mediului în scopuri militare, făcând un 
comentariu revelator: „Cheia  unui război geofizic  constă  în identificarea
instabilităţilor mediului, astfel încât prin  adăugarea unei cantităţi mici 
 de  energie  să  se elibereze cantităţi  mult  mai  mari  de  energie."
 MacDonald avea  mai multe  idei de folosire  a mediului ca pe  un 
sistem  de  armament şi a contribuit la ceea ce era un vis, pentru acea
vreme. În capitolul  Cum  să distrugem  mediul  din  cartea   În cazul în
care nu obţinem pacea, descrie  cum  se poate  folosi  manipularea
vremii,  modificarea climei, topirea sau dislocarea calotelor polare,
tehnicile de  diminuare a  stratului de  ozon, ingineria cutremurelor,
controlul valurilor oceanice   şi  manipularea  undelor  cerebrale prin 
folosirea  câmpurilor  energetice ale  planetei,  susţinând că aceste 
tipuri de arme  sunt practic   nedetectabile  de  către   victime.  
Este oare HAARP  acea armă?
HAARP  bombardează ionosfera acolo unde ea este relativ instabilă.
Un aspect care nu trebuie uitat este acela că ionosfera este un scut
electric  activ  care  protejează planeta de  bombardamentul constant
cu particule de  energie ridicată din  spaţiu. Această   plasmă
conductoare,  împreună cu câmpul magnetic al Pământului, captează
plasma electrică  din spaţiu şi o împiedică să ajungă  direct  la suprafaţa
 terestră, afirmă  Charles Yost  de  la Dynamic Systems, Leicester,
Carolina de Nord:
„Dacă  ionosfera este profund afectată, atmosfera de dedesubt va
reacţiona." Tot el declara într-un interviu că există o conexiune electrică
foarte  puternică între  ionosferă şi partea din atmosferă unde se
formează vremea, denumită și atmosfera inferioară. Rezonanţa armonică
în reţeaua electrică,  un efect electric  creat de om, produce căderea
particulelor încărcate electric din  centurile de  radiaţie Van  Allen,  iar 
ionii care cad creează cristale de gheaţă ce duc la formarea norilor  de
ploaie.
Ce face HAARP?  Energia  lansată de încălzitorul ionosferic nu  e mare 
prin  comparaţie cu  totalul  energiei din  ionosferă, dar  documentele
HAARP  recunosc că pot  fi eliberate cantităţi de  mii  de  ori  mai  mari 
de  energie decât  cele luate  în calcul până  acum.  La fel ca în cazul
 „cheii războiului geofizic"  a lui MacDonald, efectele  „nonliniare" ale 
încălzitorului ionosferic înseamnă un  impuls iniţial mic cu un efect mare.
  ,,Schimbările în câmpul electric  al Pământului rezultate în urma unei
explozii  solare  ce modulează conductivitatea pot   avea   un  efect 
greu   de  detectat  asupra vremii;  situaţia poate  fi diferită atunci  
când schimbările în câmpul electric sunt  cauzate de o ionizarea artificială."
Energia uriaşă generată prin amplificarea de milioane de ori a undelor
radio poate distruge orice obiect staţionar sau în mişcare în orice loc de
pe Pământ. (ⓒ Jason Weingart–http://www.lightningfastmedia.com/)
În ultimii  ani,  asistăm la modificări drastice din punct de vedere climatic.
  Ploi torenţiale, vânturi puternice, căderi  masive de zăpadă, secetă, 
uragane, cutremure, alunecări de teren.  Singura explicaţie pe care o
primim este încălzirea globală  a planetei. Posibilitatea folosirii 
fenomenelor meteo   ca  armă   şi  manipularea acestora în interes 
propriu pare  a fi pură ficţiune.   Însă  după decenii   de  controverse,  
 comunitatea  ştiinţifică internaţională recunoaşte astăzi  aproape unanim
 primejdia catastrofală a schimbărilor climatice provocate de  mâna  
omului. Manipularea fenomenelor meteorologice ar putea deveni cea
mai devastatoare tactică în războaiele viitorului.
Deşi rareori se recunoaşte în reuniunile ştiinţifice,  există  în  momentul
de  faţă  o  nouă generaţie de arme electromagnetice sofisticate.
Conform unui document al US Air Force, intitulat  AF 2025 Final Report,
războiul climateric oferă o vastă aplicaţie în domeniul manipulării climei, 
punând  inamicul să  se  confrunte cu inundaţii devastatoare, uragane
de mare intensitate, secete  prelungite şi cutremure cu grad  mare  pe
scara Richter. „Modificările artificiale ale climei  au  devenit acum  parte 
componentă a securităţii interne şi internaţionale, având inclusiv aplicaţii
  defensive și putând fi utilizate în scop de descurajare. Capacitatea de
a provoca artificial  precipitaţii intense, ceaţă densă şi furtuni de  mare 
 intensitate, ori de  a produce o  climă  artificială în  anumite zone
precise  sau  un  cutremur de  mare  intensitate fac parte  acum din
setul de tehnologii disponibile".
Până  la  urmă, tehnologiile revoluţionare pot fi utilizate pentru
vindecarea şi ajutorarea umanităţii. Oamenii și-au  dorit  dintotdeauna
să  poată controla vremea pentru  a  nu  mai depinde de capriciile unor
 zei neîndurători. De la  săgeţile   trimise  în   văzduh  și  până   la
rachetele moderne pentru spargerea norilor, mulţi  au încercat  să
influenţeze clima.  Dar ce se întâmplă dacă  ne jucăm  cu lucruri pe
care nu le putem controla? Răspunsul acestei întrebări  este  probabil
vital  pentru supravieţuirea rasei umane. Sursa preluarii
TIMISOARA saptamana trecuta. Nu vi se pare ca seamana?



7 comentarii:

  1. Din pacate asta este realitatea,noi suntem mult prea oculati cu supravetuirea.Bombardarea cu stiri ne creiaza panica si suntem debusolati traimi dar nu simtim nimic. Eu imi dores din suflet ca omenirea sa se intoarca la ea si sa inceapa sa traiasca.

    RăspundețiȘtergere
  2. extraordinar de odios !!!!!!!!! la propriu si la figurat !!!!!!!!!!!!!! CHIAR ACUM ma gindeam la cele 77 cutremure in 11 zile la noi , in Romania !!!!!!!!!!!! .............. ei , uite am PRIMIT RASPUNSUL !!!!!!!!!!! degeaba se tot ,, SCREME ,, un domn decent de altfel sa ne explice de niste falii care/au aparut CAM ACUM ODATA CU CUTREMURELE !!!!! ATLANTII AU DISPARUT ptr ca S/AU JUCAT DE/A D/ZEU , NOI AVEM O SOARTA CAM LA FEL !!!!! oare 2016 este ,, un raspuns ,, ptr TOATE NENOROCIRILE PE CARE LE FACEM , AICI , PE TERRA ???????????

    RăspundețiȘtergere
  3. cei care fac aceste experimente , traiesc cumva pe alta planeta si ei nu sunt afectati? adica de ce s-ar distruge cineva singur???? sau viitorul copiilor lui???

    RăspundețiȘtergere
  4. Sunt Absolut Sigura ca totul se intoarce asupra lor, Acum si Aici iar Noi ramanem intangibili si mergem INAINTE.asta E.Adiana Maria.

    RăspundețiȘtergere

UA-32426290-1