vineri, 13 iulie 2012

MENS SANA IN CORPORE SANO


Cateva din tainele medicale tinute la mare secret:



Va dezvaluim azi o taina tinuta cu mari eforturi si multi bani departe de urechile si ochii "prostimii".
 Lipsa sarii din sange!! Interesant,dar LOGIC.Aceeasi problema cu tensiunea arteriala: inainte 130/80 era tensiune de aviator, acum este limita  superioara a "normalului". Sa aiba aceeasi justificare? Va dezvaluim azi o  taina tinuta cu mari eforturi si multi bani departe de urechile si ochii "prostimii".  Excesul de sare, zahar si grasimi, dauneaza grav sanatatii !
Asta da avertisment medical! Ce înseamna exces nu ne explica însa nimeni!
La prima citire, exces înseamna.prea mult, dar raportat la greutatea fiecaruia !  Între copilul de 20 de kilograme si adultul de 80 sau 120 de  kilograme... e o marja de eroare foarte mare, ca sa pronunti exces, sau sa recomanzi doar 2, 4 sau 6 g de sare pe zi. Între omul de la munte... care  bea apa puternic magnetizata si aproape  pura si cel de la ses sau de la oras care primesc apa cea mai infecta, cel de la munte va "dizolva" si  elimina mult mai repede chimicalele! Nu uitati ca nu suntem la fel, ca nu  avem aceeasi grupa sanguina, ca difera si RH-ul - purtatorul de oxigen din sange! Unii au în sânge predominant Cuprul (RH negativ) altii, cei mai  multi, au Fierul (RH pozitiv)!  Nu uitati ceea ce multi vor sa ascunda:
- orice reactie a apei cu sarea produce... caldura!  Iar sarea formeaza pricipalul electrolit care, scos din sânge, reduce de... 11 000 de ori viteza transferului informational catre creier!!! Mai simplu spus, lipsa sarii din sânge...prosteste! Intuitia îmi spune ca asta este scopul lor real: sa devenim legume! La munca si înapoi acasa, la televizor.unde ni se repeta zilnic prostiile astea: excesul de sare zahar si grasimi dauneaza
 grav sanatatii!  Dar excesul de alcool, tutun si medicamente? De ce nu se fac campanii la TV cu acest subiect?  De ce nu se fac campanii contra etnobotanicelor ?  Nu este vorba de boala si moarte, mai ales în rândul tinerilor? Ba da! Dar este vorba si de bani, de multi bani, atât de multi încât viata copiilor si a tinerilor...nu mai conteaza!  Este vorba de profituri imense, accize si taxe!  Si în fond este bine sa ai multe "legume"  în sistem ! Pentru ca legumele îsi platesc taxele, la zi!  Amintiti-va! Ce face medicul prima data când ajungi în spital?  Îti schimba regimul alimentar: fara sare! Adica taie legaturile informationale cu creierul,  ca sa poata trimite medicamentele peste tot în corp. Amorteste creierul pentru ca altfel, acesta, ar reactiona imediat la chimicalele administrate! Ar declansa alergii!
Dar zaharul?  Zaharul e purtator de un cu totul alt tip de informatii ! Nu vorbim de "clasicul" zahar alb, tos, chimizat la maxim! Vorbim de zaharul natural din fructe sintetizat de natura cu ajutorul apei ! Vorbim de zaharurile multiple din mierea de albine,  naturala! Glucoza participa direct la formarea acidului dezoxiribonucleic (ADN) adica a evolutiei. Vitalitatea dvs. si a copiilor dvs., atentia, concentratia, vin din zaharurile naturale! Si evolutia dv. Genetica!
Grasimile ?! Sa vedem ce spun studiile! Colesterolul ajuta la formarea membranelor celulare; la sinteza hormonilor în glandele suprarenale si în ovar!!! Colesterolul este indispensabil digestiei lipidelor, în urma transformarii de catre ficat în acid biliar. Nivele joase ale colesterolului,  induse cu ajutorul medicamentelor, duc la aparitia depresiei, comportamentului violent, sinucidere, cresterea riscului de infarct miocardic si mai ales o slaba functionare a sistemului imunitar.  În  trecut, cineva cu un regim alimentar ce continea 300 mg de colesterol pe zi, cu un nivel HDL (colesterol bun) de 35 mg pe decilitru de sânge, era considerat normal. Asta pâna când, cei de la OMS, au hotarât sa schimbe normele!  Sa le coboare la 200! Imediat, au aparut 36 de milioane de "bolnavi", si 4,3 de miliarde de dolari pe an, câstig, dintr-un foc!. Între vrajeala stiintifica a unora si intuitia lui stramoseasca, ciobanul român a ales intuitia!... tot cu slana, pita, ceapa si palinca traieste! Nu face exces si traieste mult si bine... cum ati vrea sa-si creasca altfel oile, sa lupte cu frigul, cu ploile, cu lupii?  Si toate astea pâna pe la 60-70 de ani... cu un cojoc mitos de 40 de kilograme pe umeri si bâta în mâna?
Acum, trageti dvs concluziile.
APA.
 *Ce face  apa  daca e  bauta  inainte de  a  manca si  imediat  dupa masa!*
 Un articol foarte bun. Nu doar despre apa calda dupa mancare, dar si despre atacul de cord. Chinezii si japonezii beau ceai fierbinte in timpul mesei, nu apa rece. Poate e timpul sa adoptam *obiceiul lor* la masa.
 Pentru cei carora le place sa bea apa rece, acest articol li se adreseaza direct. Este frumos sa bei un pahar cu apa rece dupa masa, dar apa rece solidifica hrana uleioasa pe care tocmai ai inghitit-o. Va incetini digestia. Cand aceasta reactioneaza cu acidul, se va rupe si va fi absorbita de*intestine* mai repede decat mancarea solida.Trece in intestine si foarte rapid se transforma in grasime si duce la *cancer*.  Este cel mai bine sa se bea supa fierbinte sau apa calda dupa mancare.
Simptome comune de atac de cord.
Un punct serios referitor la atacul de cord.
Ar trebui sa stiti ca nu fiecare simptom de atac de cord este *durerea bratului stang*.
Atentie la dureri intense *in zona falcilor*. S-ar putea sa nu aveti niciodata prima *durere in piept* in timpul atacului de cord.*Nausea* (ameteala) si *transpiratia intensa*sunt tot simptome comune. 60% din cei care au atac de cord in timpul somnului nu se trezesc. Durerea la falci te poate trezi din somnul adanc. Sa fim atenti.  Cu cat stim mai mult, cu atat avem mai multe  sanse de supravietuire. Un *cardiolog* spune ca fiecare care citeste acest mesaj si-l trimite la 10 oameni poate salva cel putin o viata. Citeste si trimite unui prieten. Ar putea salva o viata. Deci fii un prieten adevarat si trimite-l tuturor prietenilor tai adevarati la care tii.


XXXXXXXXXXXXXXXXXX

DIETA ALCALINA
!

Dieta alcalina este o notiune relativ recenta, desi la baza ei stau lucruri stiute de mii de ani care au capatat o forma concreta in anii '20. Este vital sa cunoastem aceste informatii despre alimentatia alcalina si opusul ei, alimentatia acida pentru ca, in general, starea de boala este asociata cu acizii, iar starea de sanatate cu bazele si mineralele alcaline.
In concluzie, daca vrei sa fii sanatos, sa traiesti mult, sa te imbolnavesti rar, sa nu te mai simti obosit, irascibil, fara vlaga si sa ai antioxidanti in corp, deci sa intarzii imbatranirea si moartea celulelor corpului tau, afla tot despre dieta alcalina si lista pretioasa a alimentelor alcaline (indicate) versus alimentele acide (de care trebuie sa ne ferim cat mai mult).

Istoricul dietei alcaline

De mii de ani, oamenii au stiut ca unele substante au gust acid, in timp ce altele sunt alcaline. Insa pana la inventarea scalei pH in 1909, nu exista un sistem de valori pentru a le putea masura aciditatea. Cuvantul acid deriva din verbul latin "acere" – a fi acru. La inceputul secolului al XVII-lea cuvantul "acid" a inceput sa descrie substantele care aveau gustul acru. Cu timpul, oamenii de stiinta au dezvoltat tot felul de teorii plecand de la aciditate si alcalinitate, descoperind ca cele doua concepte sunt determinate de concentratia de ioni de hidrogen (molecule de hidrogen incarcate pozitiv). O substanta acida este saturata de ioni de hidrogen, in timp ce substantele alcaline (bazice) sunt capabile sa absoarba ionii de hidrogen. In 1909, chimistul danez Soren Peder Lauritz Sorensen a creat scala pH (potentialul de hidrogen), pentru a masura numarul de ioni de hidrogen aflati intr-un volum standard de lichid. Scala pH pleaca de la 0 (extrem de acid) si ajunge la 14 (extrem de alcalin). Daca un aliment sau orice alta substanta se opreste fix la 7, inseamna ca sunt neutre. Daca se depaseste, chiar si cu putin nivelul 7, atunci substantele sunt alcaline iar daca scade sub pH 7, alimentul e in categoria acida.
Abia din anul 2003,dieta alcalina a captat atentia la nivel global, dupa aparitia cartii "The pH Miracle" (Miracolul pH), scrisa de Robert O Young si Shelley Redford Young.

Hiperaciditatea si efectele ei nocive asupra sanatatii

O stare prelungita de oboseala, uneori pâna la epuizare, poate fi semnul unor deficiente sau maladii de natura foarte diferita. Este stiut ca lipsa de vitamine, de fier sau alte minerale, schimbarile de vreme sau lipsa luminii datatoare de energie pot avea drept consecinta o stare de oboseala. Dar oboseala mai poate avea o cauza cât se poate de neasteptata. "Ploaia acida a facut vâlva in urma cu câtiva ani, omul acid va face in viitor". Afirmatia ii apartine publicistului Norbert Treutwein, autorul cartii "Hiperaciditate – bolnav fara motiv", sustinator al teoriei dupa care, datorita unei hiperaciditati cronice, omul nu numai ca este lipsit de vlaga si morocanos, dar isi distruge cu totul sanatatea. Autorul crede ca migrenele si reumatismul, cancerul, infarctul miocardic si diabetul, psihozele si nevrozele sunt intotdeauna insotite de o aciditate crescuta.
Sângele nostru are valori pH de 7,35 pâna la 7,45, este asadar usor bazic. Valorile din urina pot oscila intre 4 la oamenii foarte bolnavi si 8 la sugari. Dat fiind ca rinichii contribuie la eliminarea acizilor, la oamenii mai in vârsta, la care functia renala incepe sa fie ingradita, hiperaciditatea este o problema serioasa. Imbatrânirea – se mai spune – nu este nimic altceva decât intoxicarea continua cu depunerile acide, pe care organismul nu mai reuseste sa le neutralizeze.

Care sunt alimentele dietei alcaline?

Echilibrul intre rezervele de acizi si de baze din corp depinde de modul nostru de viata. Stresul, lipsa de miscare, o alimentatie gresita, fumatul, consumul de alcool si de cafea, cresc aciditatea din organism. Consecintele caracteristice ale unei hiperaciditati de durata sunt tulburari digestive, slabirea sistemului imunitar, afectari ale coloanei vertebrale, guta, reumatism sau sclerozari ale arterelor. Cu hiperaciditatea sunt puse in legatura si perturbarile vegetative, cum ar fi migrenele sau aritmiile functionale. Pentru a nu se ajunge la pragul de la care hiperaciditatea devine un factor extrem de nociv pentru organism, pot fi luate o serie de masuri preventive. Se intelege ca rolul esential in asigurarea echilibrului revine unei alimentatii sanatoase. Pentru fiecare aliment luat in parte exista o proportie diferita de componente cu efect acid si cu efect bazic. Sunt cunoscute insa grupele de alimente care actioneaza intr-un sens sau altul.
Sa tii o dieta alcalina inseamna sa consumi cu prioritate peste zi (peste 75%) acele alimente care iti fac organismul mai alcalin. Daca consumi din alimentele acide, cantitatea nu trebuie sa depaseasca 25% din tot ce mananci peste zi si sa te asiguri ca la aceeasi masa mananci mai mult alcalin decat acid.
Sigur, in cazul persoanelor foarte bolnave, alimentatia si obiceiurile de viata vor fi alcaline 100% pana la recapatarea starii de sanatate.

Alimentele alcaline versus alimente acide

Fructe alcaline:stafide, curmale, smochine, ananas, mere si cidru caise, piersici, cirese, avocado, struguri, banane coapte, capsuni, grape-fruit, mango, pepene galben/rosu, nectarine, masline negre, papaya, pere
Fructe acide:toate conservele, gemuri, dulceturi, fructe zaharisite, glazurate, fructe uscate conservate cu sulfura
Legume alcaline:ciuperci, mazare verde, broccoli, conopida, rosii varza rosie si alba, ceapa, usturoi, praz, salata verde, sfecla, morcovi, cartofi, spanac, anghinare, castraveti, andive, patrunjel, pastârnac, ardei, dovleac, ridichi, soia boabe, in, bostan, nap, vinete, leguminoase incoltite
Legume acide:ardei iute, asparagus, rubarba, toate tipurile de fasole si linte cu exceptia celor germinate
Cereale alcaline:cereale proaspete, orz verde, alimente neutre dar care absorb aciditatea digestiva: pâine prajita, pâine mai veche de 2 zile(contin mai putin gluten care genereaza exces de mucus in corp).
Cereale acide:produse de patiserie, pâine alba, pâine int 19219c25t egrala sau graham, amidon, aluaturi, popcorn, malai, paste fainoase, gris, orez (alb, brun, basmati), faina de ovaz, orez, orz, secara, fulgi de cereale
Lactate alcaline:lapte smântânit, kefir, zer, unt, frisca, lapte proaspat deci nepasteurizat (vaca, capra), iaurt simplu nepasteurizat sau lapte prins
Lactate acide:parmezan, brânzeturi fermentate, cascaval, telemea, inghetata, iaurt indulcit sau iaurt cu fructe, lapte fiert, lapte praf, smântâna fermentata
Alimente gatite alcaline: legume fierte, coapte, mâncaruri sau ghiveci de legume, dar fara rosii sau bulion, supe de zarzavat si de radacinoase fara carne
Alimente gatite acide: mâncaruri ce contin rosii fierte, bulion sau pasta de rosii, supele in care a fiert carnea, supele cu adaos de vegeta, spanac gatit, conserve
Dulciuri alcaline:suc de trestie de zahar, zahar din trestie uscat, sirop de orez brun, miere naturala in cantitate foarte mica
Dulciuri acide:dulciuri, prajituri, biscuiti, napolitane, ciocolata, indulcitori sintetici (zaharina,aspartam, sorbitol), miere artificiala sau prelucrata cu zahar, fructoza, lactoza
Produse animale alcaline: oua de prepelita, oua de rata
Produse animale acide: mezeluri, toate tipurile de carne de mamifere, pasare, peste, gelatina, grasime, icre, oua de gaina
Bauturi alcaline:sucuri de legume radacinoase, ceaiuri de plante neindulcite, apa plata si apa de izvor sunt considerate neutre daca au un pH usor trecut de 7 (scrie pe sticla)
Bauturi acide:toate bauturile alcoolice, racoritoare sintetice, cola, cafea, cacao, sifon
Diverse alcaline:aproape toate condimentele, produse din lucerna, alge, ghimbir, amalaki, sare de mare, drojdie de bere (calup)
Diverse acide:muraturi facute cu otet, maioneze, sare rafinata, sosuri, ketchup, pasta de rosii, mustar (pasta), curry, aditivi alimentari sintetici: arome, coloranti, glutamat, conservanti ca: benzoat, otet, saramura, fum
Alimente uleioase alcaline: ulei presat la rece de floarea soarelui sau masline, ulei de peste, ulei de primula, migdale, sâmburi de dovleac, alune,susan, castane,nuca de cocos proaspata
Alimente uleioase acide: ulei rafinat de floarea soarelui sau de masline, fructe oleaginoase si seminte coapte sau prajite, nuci, fistic
OBICEIURI CARE ALCALINIZEAZA CORPUL: somnul, relaxarea, sauna, exercitiul fizic, meditatia, exercitiile de respiratie, buna dispozitie, bucuria, fericirea, calmul
OBICEIURI CARE PRODUC ACIDOZA: fumatul, aromatizanti si parfumuri sintetice, somn insuficient, medicamentele de sinteza, suprasolicitarea, supararea, mania, stresul, ura, revolta
Alimentele alcaline sau neutre care genereaza aciditate: zahar, dulciuri, majoritatea produselor de cofetarie si patiserie preparate cu faina alba si zahar, alimente bogate in glucide cum ar fi orezul
Alimentele acide care genereaza alcalinitate:lamaie, grape-fruit, otet de mere diluat in apa, muraturi usor fermentate cum sunt castravetii de vara in saramura sau varza murata in primele 3 luni. Aceste alimente, prin acizii slabi pe care ii contin, favorizeaza digestia si scad hipersecretia de acid din stomac.
Majoritatea fructelor au o reactie chimica acida in laborator, dar nu acelasi lucru se petrece in corpul uman, pentru ca in realitate ele devin alcaline prin metabolizare. In schimb mierea si zaharul sunt alcaline, dar din cauza continutului mare de glucide formeaza acizi.
Trebuie retinut faptul ca in copilarie organismul reuseste mai usor sa se echilibreze dupa consumul de dulciuri si carne, desi copii cresc mai sanatosi fara sa le manânce, dar odata cu inaintarea in vârsta, consumul lor trebuie tot mai mult redus. Benefica pentru eliminarea surplusului de aciditate este transpiratia, de exemplu in sauna. Sunt de asemeni recomandate inotul si mersul pe bicicleta.
Mineralele naturale extrase din cochilii, coaja de ou, alge si saruri marine, in special calciu, vitamina D, zinc, cupru si magneziu sunt recomandate in curele pentru alcalinizarea corpului.
SANATATE MAXIMA. VA DORESC SI O VIATA LUNGA SI FRUMOASA!XXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXX
DESPRE PESTE ! - si mie care imi place la nebunie pestele.
Dr. Virgiliu Stroescu 
Iata mai jos cateva vorbe despre.....peste:
1.     Pesco-vegetarian?
Este mai greu să schimbi o concepţie decât să o păstrezi.
                                                                                                            Friedrich Hebbel
Cu ani în urmă, vizitând Londra, am cunoscut o familie deosebit de plăcută. Locuiau într-un cartier bun, aveau tot ce le trebuia pentru viaţă şi cu toţii erau vegetarieni convinşi. Aveau şi o puternică credinţă religioasă, deci, toate condiţiile pentru a fi fericiţi. Soţia, însă, nu era fericită, ci era pur şi simplu disperată. De ce? Pentru că soţul cerea ca în fiecare seară, când venea de la serviciu, să fie servit cu peşte prăjit. Săraca soţie se plângea că nu mai poate suporta faptul că întreaga casă, îmbrăcămintea şi părul, totul era impregnat de mirosul de ulei şi peşte prăjit.
Iar soţul, cu toate insistenţele şi protestele soţiei, nu considera necesar să-şi schimbe modul de alimentaţie. Era mândru de vegetarianismul său, de faptul că nu-şi îmbâcseşte corpul cu carne, şi că se poate bucura de nutrienţii valoroşi din peşte. Ar fi fost fericit dacă toată populaţia Londrei ar fi adoptat felul său de a se hrăni.
Am încercat, cu multă prudenţă, pentru a nu încălca bunele maniere englezeşti, să-i atrag atenţia asupra virtuţilor, foarte discutabile, ale peştelui prăjit, dar fără nici un succes. Gentlemanul era atât de convins şi atât de sincer în credinţa lui, încât am fost nevoit să bat în retragere.
Această sinceritate mi-a adus aminte de ilustraţia teologului elveţian, Emil Brunner. În gara din Frankfurt, un călător grăbit se urcă în tren, voind să ajungă la Paris. Se instalează comod în colţul compartimentului, sperând ca în cele cinci ore de călătorie să poată dormi puţin. Trenul porneşte, călătorul închide ochii, pentru ca, după zece minute, cel care controla biletele să-i spună că, nefiind suficient de atent, în loc să se urce în acceleratul de Paris, s-a instalat în rapidul de Berlin. Sinceritatea, spunea Emil Brunner, oricât de profundă, dacă se bazează pe premise eronate, nu te ajută să ajungi la ţintă.
Aceasta era situaţia amicului nostru londonez. Mai există pesco-vegetarieni, chiar dacă numărul lor este în continuă scădere. Peştele se bucură de o reputaţie deosebit de bună, chiar şi printre omnivorii care nu au timp să se informeze temeinic. Pentru că aţi cumpărat această lucrare, înseamnă că nu faceţi parte din categoria la care m-am referit şi, pentru că aţi ajuns cu cititul până la această pagină, şansele mele de a vă convinge au crescut foarte mult. Iată, deci, câteva date despre carnea de peşte:
 
1.       În primul rând, câteva cuvinte despre modul de preparare. Prăjirea alimentelor în ulei, untură, unt sau margarină are efecte mult mai dăunătoare decât bănuim.
Uleiurile şi grăsimile încălzite suferă procesul de autooxidare, iar intensitatea autooxidării e proporţională cu gradul nesaturării acizilor graşi şi cu prezenţa sau absenţa substanţelor ce favorizează sau frânează oxidarea.
S-a constatat că grăsimea animală (unt, untură) suferă mai repede autooxidarea decât uleiurile vegetale, chiar dacă grăsimile animale conţin, în cea mai mare parte, acizi graşi saturaţi. Aceasta se datorează lipsei antioxidanţilor naturali în grăsimile animale.
La încălzirea uleiurilor, alterările termooxidative cele mai mari au loc cu grăsimile polinesaturate. Astfel, un acid gras de trei ori nesaturat, adică cu 3 duble legături (cum este cazul uleiului de floarea soarelui sau de germene de porumb, în care 65-70% din acizii graşi sunt polinesaturaţi), suferă procesul autooxidării de 10.000 de ori mai uşor decât un acid gras mononesaturat (în uleiul de măsline 75% din acizii graşi sunt mononesaturaţi).
În urma încălzirii uleiurilor şi a grăsimilor la temperaturi înalte, iau naştere peroxizi, aldehide, cetone, hidroperoxizi, polimeri şi monomeri ciclici, cu efecte toxice.
Prin expunerea grăsimilor saturate şi polinesaturate (cum ar fi uleiul de floarea soarelui), la o temperatură de 170° C, compoziţia lor se schimbă într-atât, încât, dacă se folosesc pentru hrana animalelor de laborator, produc leziuni hepatice. Dacă încălzim grăsimile animale, uleiurile cu grăsimi polinesaturate şi chiar cele cu grăsimi mononesaturate, timp mai îndelungat, la 180° C, animalele hrănite cu aceste grăsimi vor prezenta tulburări hepatice severe. (J.Am.oil Chem.Soc.1978;55:711)
Acizii graşi peroxidaţi din grăsimile încălzite atacă şi sistemul circulator, putând determina leziuni miocardice şi ale pereţilor arteriali. Deoarece în cursul proceselor de fabricare, majoritatea uleiurilor sunt încălzite la 220° C şi apoi încă o dată, în cursul procesului de prăjire al alimentelor, ne dăm seama câte substanţe nocive se dezvoltă în ele. În restaurantele unde se servesc peşte şi cartofi prăjiţi, baia de ulei stă pe foc ziua şi noaptea! Indiferent ce este în tigaie (peşte, altă carne, cartofi, ceapă sau chiftele de soia)  prăjirea, chiar şi în uleiul cel mai sănătos, constituie o greşeală strigătoare la cer. Iar recomandarea în unele emisiuni radiofonice sau în cărţi de bucate de a „căli" ceapa în ulei, şi în anul 2007 constituie o crimă!
Prietenul nostru londonez nu ştia că, prin prăjirea uleiului, indiferent de provenienţă, iau naştere acizii graşi trans, care cresc colesterolul LDL („rău") şi-l scad pe cel „bun" (HDL), şi nici că, prin procesele de dezodorizare a uleiului de rapiţă şi soia şi de rafinare a tuturor uleiurilor, iau naştere acizi graşi trans, care vor fi prezentaţi în capitolul despre grăsimi.
 
2.      Fiind un produs de origine animală, carnea de peşte, prin aminoacizii pe care-i conţine, are aceleaşi acţiuni nefavorabile ca şi carnea de vită, pasăre sau porc, care au fost prezentate în capitolul anterior. Un studiu efectuat de către Societatea de Oncologie din Danemarca, a arătat că ingestia crescută de peşte se asociază cu o frecvenţă mai mare de cancere de sân. Această asociere  a fost independentă de conţinutul în grăsimi şi de modul de pregătire. (J.Nutr.2003;133:3664-3669)
 
3.      Cu aproximativ 30 de ani în urmă, cercetătorii japonezi au descoperit în produsele de carne şi peşte prăjit un grup de substanţe cu acţiune cancerigenă: aminele heterociclice. Aceste substanţe se formează în orice carne pregătită la temperaturi de peste 150° C, deja după câteva minute. Ulterior, amine heterociclice au fost găsite şi în grăsimi pregătite prin încălzire la 100° C timp de mai multe ore. O constatare surprinzătoare a fost că ele se pot forma şi la temperaturi mai mici de 100° C, de exemplu, în peştii afumaţi la temperatura de 80-85° C. Aminele heterociclice au fost găsite şi în crusta de făină a produselor de peşte sau orice altă carne pregătită pane. Aceste amine sunt metabolizate în compuşi bioactivi, care lezează acidul dezoxiribonucleic (substratul genelor).
 
 
4.      Mai sunt unii care nu ştiu că peştele – ca orice produs animal – conţine o cantitate apreciabilă de colesterol (vezi tabelul 4). În comparaţie cu carnea de vită, pasăre sau porc, proporţia acizilor graşi polinesaturaţi, faţă de acizii graşi saturaţi, este ceva mai favorabilă în carnea de peşte, totuşi nu e aşa de favorabilă cum este în majoritatea alimentelor de origine vegetală.
 
Tabelul 4          Conţinutul în colesterol al alimentelor uzuale
 
Alimentul
  Colesterol (mg)
Alimentul
 Colesterol (mg)
Lapte integral 100 ml
               14
Rac fiert 100 g
                  100

Lapte din soia  100 ml

                 0
Hering la grătar 100 g
                    80
Lapte de capră 100 ml
               11
Scrumbie  100 g
                    80
Brânză de vaci 100 g
               26
Stridie crudă 100 g
                    54
Camembert  100 g
               72
Midie fiartă 100 g
                  100
Caşcaval Gouda 100 g
             114
Creveţi fierţi 100 g
                  200
Parmezan  100 g
               79
Sardele conserve 100 g
                  100
1 ou
             210
Somon, conserve 100 g
                  100
Îngheţată 125 ml
               30
Păstrăv 100 g
                    80
Carne slabă de vacă 100 g
               85
Ştiucă 100 g
                    68
Creier de miel 100 g
           2200
Măruntaie pasăre 100 g
             393
Nuci şi seminţe,  orice
cantitate
                   
                        0
Cârnaţi de pasăre 100 g
             101
Inimă de miel 100 g
             260
Legume, orice
cantitate
                 
                        0
Ficat de pasăre 100 g
             631
Gâscă la cuptor 100 g
               91
Zarzavaturi, orice
cantitate
                   
                        0
Porc la grătar 100 g
              94
Curcan la grătar 100 g
              82
Fructe, orice
cantitate
                   
                        0
Viţel la grătar   100 g
              82
Carne de cerb   100 g
              80
 
 
 
5.      În ultimii 30 de ani s-a făcut multă reclamă acizilor graşi omega-3, care se găsesc în uleiul de peşte (dar şi în nuci, seminţe şi uleiuri vegetale), şi care scad riscul decesului subit şi al decesului prin infarct miocardic, precum şi riscul restenozării după angioplastie coronariană şi operaţia bypass. Este vorba despre acidul alfa-linoleic (acid gras omega-3 cu lanţ intermediar, care se găseşte în uleiul de in, rapiţă şi soia, precum şi în unele vegetale), şi acizii eicosapentaenoic, docosapentaenoic şi docosahexaenoic (cu lanţuri lungi), din uleiul de peşte. Peştii obţin acizii graşi cu lanţuri lungi omega-3 din algele cu care se hrănesc sau consumând peşti erbivori. Pentru om, acidul alfa-linoleic e un acid gras esenţial, deoarece nu poate fi sintetizat din acizi graşi saturaţi sau din acizi graşi polinesaturaţi n-6.
Acizii graşi omega-3 se găsesc în fosfolipidele din membranele celulare, influenţând fluiditatea, grosimea şi flexibilitatea lor, deci activitatea proteinelor din aceste membrane.  (Am J Clin Nutr 2006;83:1467S-1476S)
     Aşa cum se întâmplă de obicei, la început entuziasmul a fost foarte mare. Unele studii arătau că o creştere a consumului de acid alfa-linoleic cu 1% scade riscul infarctului miocardic cu 39%. Iar industria farmaceutică, mereu pe fază, a lansat capsulele cu ulei de peşte, la un preţ destul de mare. După reclamele care circulau, se putea trage concluzia că populaţiile care nu consumă peşte sau capsulele cu ulei de peşte, foarte curând, vor dispărea prin infarct miocardic sau cerebral, ceva asemănător cu potopul lui Noe.
În literatura medicală au apărut studii, în care se arăta că acizii graşi polinesaturaţi omega-3 au acţiuni benefice şi în poliatrita reumatismală, boala Raynaud, psoriazis, colită ulceroasă, boala Crohn, stări depresive, agresivitate şi, posibil, în prevenirea cancerului mamar şi de colon şi chiar şi a pneumopatiei cronice obstructive. (AM J Clin Nutr 2006;83:1536S-1538S)
Dar, deja în anul 1995, cercetători de la Universitatea Harvard, SUA, au publicat rezultatele studiului efectuat asupra a 44.895 persoane şi din care a reieşit că bărbaţii care au servit 6 sau mai multe porţii de peşte pe săptămână, au avut un risc ceva mai mare de infarct miocardic, decât cei ce au consumat o porţie de peşte pe lună sau mai puţin. (N Engl J Med 1995;332:977-982)
O cercetare efectuată în Finlanda timp de 6,1 ani, asupra a 21.930 bărbaţi fumători, având între 50 şi 69 ani, nu a putut dovedi efectul protector al acizilor omega-3 împotriva bolii coronariene. Iar un studiu îndelungat asupra a 2033 bărbaţi sub vârsta de 70 de ani, care au suferit un infarct miocardic recent, a arătat că sfatul de a consuma săptămânal cel puţin două porţii de peşte gras nu a influenţat în bine tensiunea arterială. (J Human Hypertension 1999;13:729-733)
Cercetătorii de la Departamentul de Cardiologie şi Departamentul de Endocrinologie şi Metabolism de la Universitatea Aarhus, Danemarca, au urmărit, timp de 5,7 ani, 47.949 persoane, cu vârsta medie de 56 ani şi au constatat că riscul fibrilaţiei atriale n-a scăzut în urma consumului de acizi graşi omega-3 din peşte, dimpotrivă, acest risc a crescut cu consumul de ulei de peşte. (Am J Clin Nutr 2005;81:50-54)
Reexaminarea cu atenţie a studiilor publicate atrage atenţia asupra lipsei unor dovezi sigure privind beneficiile de sănătate atribuite acizilor omega-3. Dovada scăderii infarctelor şi a mortalităţii este mai puţin concludentă decât cum s-a crezut. Cercetările recente arată că acizii graşi omega-3 nu au o acţiune semnificativă în ateroscleroza coronariană. De asemenea, nici pretenţia că grăsimile omega-3 scad riscul cancerului nu este sprijinită. (Nature 2006;440:813-814)
 
Nici suplimentările cu ulei de peşte nu previn tulburările de ritm cardiac. Cercetătorii de la universităţile Manchester, Bristol şi Southampton cred că persoanelor cu angină pectorală nu trebuie să li se recomande consumul în cantităţi mari de acizi graşi omega-3. (BMJ 2006;332: 752-755, Heart 2006;92:166-169)
 
6.      Cine se decide să folosească ulei de peşte, trebuie să ştie că doza zilnică recomandată (de aproximativ 15 ml) conţine 100-115 mg colesterol, adică ceva mai mult decât o friptură de vacă de 100 g. Folosirea zilnică va duce, cu siguranţă, la creşterea colesterolemiei.
Datorită faptului că stau mult timp pe rafturile magazinelor, capsulele de ulei de peşte conţin o proporţie mare de acizi omega-3 oxidaţi, ce vor leza endoteliul arterelor.
Consumul de ulei de peşte scade trigliceridemia, însă creşte LDL (colesterolul „rău"). (Am J Clin Nutr 2004;80:550-559)
Nou-născuţii sunt foarte sensibili faţă de efectele acizilor graşi polinesaturaţi, care, în lipsa unor cantităţi suficiente de antioxidanţi (de exemplu, tocoferol) pot determina leziuni ale plămânilor, ochilor şi hemoliza eritrocitelor. Astfel de leziuni s-au observat la nou-născuţii eschimoşilor, datorită alimentaţiei bogate în acizi graşi omega-3 a mamelor.
Prin scăderea producţiei de insulină, uleiul de peşte poate creşte glicemia la diabetici.
Alimentaţia bogată în peşte şi în ulei de peşte poate creşte mult timpul de coagulare. Eschimoşii au mai puţine infarcte, însă mai multe hemoragii cerebrale. Alimentaţia bogată în peşte modifică într-atâta funcţia trombocitelor, încât sângerările apar mai uşor.
Uleiul de peşte, luat ca supliment, poate tulbura echilibrul vitaminic al organismului, poate creşte vitaminele A şi D la valori toxice, şi poate produce un deficit de vitamina E.
Alte cercetări arată că folosirea capsulelor cu ulei de peşte slăbeşte sistemul imunitar.
În luna aprilie 2006, Lee Hooper de la Universitatea din Norwich, Anglia, a publicat o lucrare în care, reexaminând aproape 100 de studii privind acizii graşi omega-3, găsiţi din abundenţă în peştele gras, ajunge la concluzia că, spre deosebire de recomandările anterioare ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, aceşti acizi graşi nu exercită nici un rol protector împotriva bolilor cardiovasculare. Un studiu, efectuat asupra a peste 30.000 persoane, a arătat că suplimentarea cu acidul gras omega-3 nu scade mortalitatea prin boala coronariană şi nici frecvenţa bolii canceroase. (BMJ 2006;332:752-760)
7.      Vieţuitoarele marine sunt un rezervor de boli infecţioase. Experţii din Statele Unite consideră că îmbolnăvirile cauzate de animalele marine sunt de 15 ori mai numeroase decât cele survenite prin carne de vită, porc sau pasăre. În această privinţă, crustaceele şi moluscele prezintă un record sinistru. Filtrând particulele mici din apă, scoicile reţin virusuri, bacterii, poluanţi, paraziţi şi alge toxice. Dacă microorganismele pot fi distruse prin fierbere, mai mult sau mai puţin îndelungată, substanţele neurotoxice produse de alge au produs, de repetate ori, numeroase victime. (American Scientist 2006;94:316-325)
8.      De obicei, preparatele de carne şi, în special de peşte, se consumă cu o cantitate mare de sare. Societatea Britanică de Oncologie avertizează că, cine consumă zilnic 12-15 g sare îşi dublează riscul cancerului de stomac. Obiceiul de a consuma multă sare explică de ce, şi acum, cancerul de stomac este cea mai frecventă formă de neoplazie în Japonia (Brit J Cancer 2004;90:128-134). Alte studii au găsit că peştele sărat creşte riscul cancerului nazofaringian (New Scientist 23 sept. 2006).
9.      În organismul peştilor se concentrează substanţele toxice din apa în care trăiesc, în special  în ţesutul lor adipos: pesticide, dioxin, mercur, ca să amintim numai câteva. Pe glob există peste 900 pesticide diferite în aproximativ 40.000 produse diferite. Peştele conţine peste 200 de substanţe chimice diferite. În anul 2002 în Japonia, s-au găsit 1.970 micrograme de mercur într-un gram de ficat de balenă, aproape de 5.000 de ori mai mult decât limita admisă de guvernul japonez.
În legătură cu substanţele toxice cu care vin în contact vieţuitoarele ,se vorbeşte de două procese: bioacumularea şi bioamplificarea. Bioacumularea e procesul prin care toxinele se acumulează, în mod treptat, în anumite organe, în special în grăsimea animalelor.
Bioamplificarea este procesul prin care toxinele devin, progresiv, mai concentrate, pe măsură ce se progresează pe scara nutriţională. Substanţele toxice pătrund în plantele din apă, în care, cu timpul, se concentrează până la de 500 de ori. Consumând aceste plante, toxinele se concentrează în peştii erbivori de 10.000 până la 30.000 de ori, iar în peştii care se hrănesc cu peştii erbivori concentraţiile sunt de 125.000 de ori mai mari decât în apa în care trăiesc.
Dioxinele şi policlordifenilul au efecte cancerigene, neurotoxice şi imunotoxice.
Agenţia de Protecţie a Mediului din Statele Unite consideră că organismele acvatice pot acumula toxinele din mediu la peste un milion de ori, faţă de concentraţia din apă.
Azi, cantităţile cele mai mari de policlorură difenil, la care este expusă populaţia, provin din consumul de peşte. Cine crede că peştele provenit din crescătorii e mai sănătos, se înşală. Somonul din crescătorii conţine mai mult dioxin şi alte cancerigene decât cel din oceane, încât n-ar trebui să se consume decât, cel mult ,o porţie pe lună (Science 2004;303:226).
Problema cea mai gravă în legătură cu substanţele toxice din peşti sunt copiii. În Anglia  s-a găsit că, la vârsta de 11 ani, copiii care au fost expuşi la o cantitate mare de policlorură difenil, prezentau tulburări în dezvoltarea intelectuală.
Consumând peşte în organismul căruia se găsesc cantităţi mari de mercur, viitoarea mamă expune fătul la leziuni neurologice severe şi la naştere prematură. (NewScientist 14 oct. 2006)
În sfârşit, consumul de peşte contaminat cu mercur, creşte riscul diabetului. Metil-mercurul, forma sub care se acumulează metalul în peşte, fiind foarte oxidant, poate ucide celulele pancreatice care secretă insulina (Chemical Research and Toxicology 2006;19: 1080).
 
Fără nici o bază, populaţia se teme mai mult de contaminarea fructelor şi vegetalelor decât de aceea a produselor animale. Dar, toate statisticile arată că, cu cât se consumă mai multe vegetale, cu atât riscul bolilor canceroase e mai mic.
 
Există posibilitatea de a beneficia de acţiunile acizilor omega-3 fără a consuma peşte sau capsule cu ulei de peşte. Organismul uman poate produce din acidul linoleic din plante acizii graşi polinesaturaţi cu lanţuri lungi: acidul eicosapentaenoic (C20:5n-3) şi acidul docosahexaenoic (C22:6n-3). Seminţele de in, uleiul de in, rapiţă, soia şi uleiul de soia, nucile şi uleiul de nuci, seminţele de dovleac, uleiul de măsline, spanacul şi zarzavaturile cu frunze mari sunt surse excelente de acid linoleic. Dar şi alimentele consumate zilnic, cum ar fi pâinea, cartofii, merele şi bananele oferă acizi graşi omega-3.

MATERIALE PRIMITE DE LA PRIETENI PE CARE  LE TRIMIT MAI DEPARTE PRIETENILOR.
RETINE:
ADEVARUL SE AFLA... UNDEVA... LA MIJLOC.
XXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXX


UNTUL CLARIFIAT - GHEE

Ghee, pe numele sau sanskrit "grita" cunoscut de europeni sub denumirea unt clarifiat este un produs atat alimentar cat si terapeutic, folosit foarte des in bucataria asiatica, in special indiana, fiind un ingredient nelipsit al medicinei traditionale indiene ayurveda (cu o traditie veche de 5000 de ani). Proprietatile sale deosebit de valoroase il fac sa fie mult superior untului obisnuit din punct de vedere nutritiv, iar medicina traditionala ayurveda il recomanda pentru o mare varietate de afectiuni si probleme de sanatate.

Ghee - "aliment sacru" in religia Hindusa

Ghee, considerat "hrana zeilor", are deopotriva un rol sacru in religia hindusa, fiind folosit in cadrul ritualurilor religioase, picurarea untului topit in focul ritualic simbolizand intretinerea focului sacru Agni, sustinator al vietii. In mitologia hindusa se spune ca, Prajapati, zeitate suprema hindusa, a creat ghee prin frecarea palmelor sale si picurandu-l in focul sacru Agni, a dat nastere fiilor sai, asigurand astfel continuitatea vietii.

Diferenta dintre untul obisnuit si ghee

Exista o diferenta fundamentala intre untul obisnuit si untul clarifiat sau ghee. In cadrul prepararii untului clarifiat, apa si componentele proteice precum si unele grasimi sunt eliminate, ramanand astfel doar grasimea pura din unt, in felul acesta obtinandu-se un produs cu calitati superioare untului obisnuit. Ghee bine preparat nu rancezeste, nu mucegaieste, putand fi tinut la temperatura camerei saptamani si chiar ani la rand fara a-si schimba proprietatile. De altfel, textele ayurvedice stravechi ne spun ca ghee (untul clarifiat) cu cat este mai vechi, mai "imbatranit", cu atat este mai valoros din punct de vedere terapeutic, fiind folosit in vindecarea multor afectiuni.

Cum se prepara ghee?

Ghee se prepara din unt de vaca, bogat in grasime si nesarat, de preferinta ecologic (care nu contine aditivi alimentari). Se pune untul intr-un vas de inox pe un foc mic, si se topeste incet. Din momentul topirii sale, apa prezenta in unt incepe sa iasa la suprafata sub forma de spuma alb-galbuie, care va fi scoasa cu o lingura de inox, pe parcursul formarii ei. Acest proces va continua pe tot parcursul procesului de formare al gheei. In primele minute de fierbere untul topit contine multe flocoane albe, ce reprezinta apa si anumite proteine si grasimi din lapte, care incep sa se separe de ghee. Pe parcursul procesului de formare, aceste flocoane precipita din ce in ce mai mult pe fundul vasului (sub forma unui depozit brun care se lipeste de fundul vasului) ori se ridica in spuma care se formeaza la suprafata lichidului, fiind eliminate odata cu aceasta spuma. La un moment dat, prin procesul de eliminare a componentelor reziduale si a apei, are loc separare clara a gheei sub forma unui lichid galben stralucitor, clar, transparent, fara flocoane in interior. In acest moment luam vasul de pe foc, si prin intermediul unui tifon, strecuram lichidul galben stralucitor, asa incat si ultimele urme de spuma si reziduuri sa fie indepartate. Vom pune lichidul intr-un borcan cu capac si-l vom pastra la temperatura camerei pana in momemtul folosirii. Daca toata apa si reziduurile proteice din unt au fost eliminate, nu este nevoie sa fie tinut in frigider, acesta fiind si testul prin care dovedim ca ghee preparat de noi este de buna calitate. Textele ayurvedice stravechi spun ca ghee bine preparat si obtinut din unt de buna calitate, poate rezista la temperatura camerei chiar si 100 de ani.

Care este scopul sau terapeutic?

- Tonic, reintineritor, nutritiv (textele ayurvedice spun ca"hraneste toate tesuturile si organele"),
- Antianemic,
- Detoxifiant (impiedica acumularile toxice numite "Ama" in medicina ayurveda),
- Antidot in caz de otraviri,
- Scade colesterolul sanguin,
- Stimulent al digestiei,
- Scade aciditatea gastrica,
- Bun in caz de tuse cronica, bronsita si astm (impreuna cu anumite amestecuri din plante),
- Recomandat in afectiuni biliare,
- Recomandat in insomnie - o lingurita de ghee in lapte cald, seara la culcare induce somnul in mod natural.
- Recomandat in epilepsie si tulburari de memorie,
- Se foloseste cu rezultate bune in afectiuni ale pielii.
- Consumul regulat de ghee duce la lubrefierea mucoaselor si a pielii, creste stralucirea parului, unghiilor si pielii.
        
Ghee este un element de baza utilizat atat pentru prepararea remediilor terapeutice in medicina ayurveda cat si pentru procedeele de purificare a corpului, numite Panchakarma din cadrul aceluiasi sistem ayurveda.

Cum se foloseste in alimentatie?

In mod obisnuit in bucataria indiana se foloseste la gatitul si prajitul alimentelor, proprietatile sale digestive (usor digerabil, stimuleaza digestia si absorbtia anumitor principii nutritive) facandu-l nelipsit din preparatele alimentare. In India copiilor li se ofera zilnic o lingurita de ghee atat pentru stimularea cresterii si dezvoltarii fizice dar mai ales pentru cresterea inteligentei si a memoriei.


Dr. Violeta Pirvu
medic specialist medicina de familie, competenta apiterapie, fitoterapie, ayurveda


sursa: www.steaua-divina.ro/medica



4 comentarii:

  1. Va felicit pentru acest material extraordinar de util, daca este si aplicat. Si va multumesc pentru stradania permanenta de a fi de ajutor !

    RăspundețiȘtergere
  2. e o prostie sa spui ca n-ai destula sare in sange. chiar daca eliminam total aportul de sare din mancaruri ceea ce e imposibil pentru că fiecare ingredient in parte contine o cantitate de sare, tot e suficient pentru o viata normala. Nu putem vorbi niciodata de un aport al sarii prea mic in schimb putem vorbi de o carenta a iodului de aceea sarea a fost iodata, insa iod avem in usturoi chiar daca-l fierbem. O cantitate de sare prea mare face sa se depuna pe vasele de sange și să formeze un strat inutil care ingreuneaza circulatia sangelui si majoritatea bolilor de inima pornesc de la un aport prea mare de sare. Cel putin primul subiect cel al sarii mi se pare penibil, să spui că devii dement de la lipsa sarii.

    La fel e penibil să spui că un colesterol scazut e rau. Nu am vazut vreodata un colesterol prea scazut pentru ca nu putem vorbi de asa ceva. Nu stiu cine e autorul acestor informatii false dar vorbeste in necunostinta de cauza. Cautati pe google despre videourile doctorului calin marginean care intaresc afirmatiile mele.

    Încă un lucru ce mă frapează e fragmentul de încheiere specific acestui tip de mesaje: Un *cardiolog* spune ca fiecare care citeste acest mesaj si-l trimite la 10 oameni poate salva cel putin o viata. Citeste si trimite unui prieten. Ar putea salva o viata. Deci fii un prieten adevarat si trimite-l tuturor prietenilor tai adevarati la care tii.

    RăspundețiȘtergere
  3. Articolul despre sare pare scris de un copil deranjat care a facut un pot-pourri de credinte populare despre conspiratii. Mai lipsea pasajul 9/11 despre evreii care nu s-au prezentat la munca in ziua fatala Worlt Trade Center'lui. L-am gasit pe blogul lui Ion Coja, dar nu e semnat. Ce interes are un om de litere sa cautioneze articole "medicale" anonyme? Asta e boala romanului, ne credem toti doctori si vrem sa "salvam" pe toata lumea.

    RăspundețiȘtergere
  4. Produse bune pentru slabit am gasit la Remedii Online. Eu am luat Acai Se, Herbal Slim si Green Coffee Bean si chiar am avut rezultate bune cu ele!

    RăspundețiȘtergere

UA-32426290-1