OMUL ESTE OPERA PROPRIULUI SAU TRECUT, PREZENT SI VIITOR

MEMORIA CA INSTRUMENT AL OMULUI.
Nu exista nici o senzatie, impresie, gand sau fapta in viata noastra deja traita care sa nu aiba doza proprie de influenta in realizarea conditiilor actuale ale vietii intelectuale, morale, spirituale sau materiale sau sociale. Aceasta afirmatie, cred eu, este valabila nu numai in directia unui singur individ ci se extinde asupra intregii civilizatii umane, cu atat mai mult asupra unei singuri tari, care are propriile ei traditii, obiceiuri, atitudini. Parerile, gandurile noastre actuale intr-o masura considerabila reprezinta rezultatul unui sir lung de experiente ale trecutului. Multe din aceste mici sau mari experiente au fost deja uitate si poate ca nu se vor mai intoarce niciodata in memoria constienta a noastra, dar parmanent ne vor influenta comportamentele prezente. Chiar si comportamentele noastre legate de alegerile pe care le facem in campaniile electorale nimeresc in aceiasi categorie.
Stiinta pana in prezent nu a reusit de a-si forma o viziune completa asupra naturii memoriei, sau a legilor, care conduc capacitatea noastra de a memora si reaminti, cu toate ca deja se stie cate ceva despre domeniul foarte larg al ratiunii, cunoscut de catre psiholgi sub numele de campul gandirii subconstiente. In trecut se considera ca ratiunea constientizeaza totul din ce se petrece in interiorul ei. In prezent se stie ca mintea sau ratiunea este doar o parte foarte neinsemnata care face parte din intregul si complexul proces al gandirii.

Cele mai dverse idei, senzatii, impresii, ganduri si altele ce vin din sfera subconstientului, joaca rolul cel mai important in sfera gandirii. In urma confruntarilor de idei si experimente dintre psiholgie si parapsihologie, astazi se stie ca fiecare actiune constienta a orecarui individ, ascunde in spatele ei foarte multe lucruri ale subconstientului. In spatele fiecarei actiuni constiente se ascunde o cauza sau mai multe ce au inceputul in sfera subconstientului.
In spatele constientului se ascune un camp foarte vast al subconstientului. Acesta din urma ascunde in el foarte multe taine si poate comori care atrag tot mai mult atentia psihologilor si nu numai. Se cunoaste ca mai putin de 10 % din intregul proces de gandire zilnic se infaptueste constient, celelalte 90% din intregul volum de informatii al gandirii se petrece in sfera subconstienta a gandirii (sfera gandirii subconstiente). Ceea ce noi astazi numic gandire constienta este doaar un varf de aizberg enorm care pluteste la suprafata apelor oceanului. Fiecare dintre noi se aseamana cu un turist ratacit in miglocul padurii intr-o noapte bezna, avand cu el doar o lanterna si aceasta de capacitate mica. Lanterna arunca razele luminoase in parti formand un cerc de lumina in interiorul careia totul se vede suficient de bine. Putin mai intr-o parte se formeaza un cerc de semiumbre unde se vede putin mai rau si este necesar de a-ti incorda atentia pentru a deslusi mai bine anumite lucruri. Si mai departe de cercul de semiumbre se intinde un camp necuprins de intuneric - bezna. Anume in acest camp de bezna si in cercul semiumbrelor se petrec lucrurile cele mai importante, care atunci cand este nevoe se arunc in centru cercului luminos, numit constiinta.
Memoria - este una din functiile gandirii subconstiente ale noastre. In sfera larga a subconstientului nostru se gasesc depozitele enorme ale Memoriei. Aici se pastreaza absolut totul si nimic nu se pierde vre-o data. Noi acumulam si stocam impresii, senzatii, ganduri ... Despre toate aceste lucruri se poate vorbi inca foarte mult de aici in colo si deaceia ma voi axa mai mult pe acel domeniu al memoriei pe care stiinta si psihologiea crede ca-l cunoaste din pozitie structural formala desigur. In primul rand in psihologie se stie ca memoria este un proces cognitiv superior (integrat intelectului) care consta in fixarea, pastrarea si reactualizarea informatiilor.
S.P.U. (Sistemul psihic uman) se dezvolta prin intermediul relatiilor active cu mediul si aceasta posibilitate de a pastra urmele relatiilor cu mediul este considerata de fapt o proprietate a intregii materii vii si nevii. Nu doar computerele au posibilitatea aceasta ci si alte lucruri neinsufletite, de exemplu: bancile scolare pastreaza urmele relatiilor informationale a elevilor care au stat in ele. Prin intermeddil acestor informatii se poate cunoaste foarte multe lucruri interesante despre elevi. La fel si stancele, petrele, copacii, poarta urmele informationale despre factorii meteorologici (ploi, ingheturi, arsita, vant) care au actionat asupra lor...Istoricii nostri vorbesc, desigur mai mult metaforic de o "memorie" a pamantului romanesc, referindu-se la vestigiile trecutului pastrate in pamant.
Ca orice proces, memoria este alcatuita din mai multe faze sau subprocese si anume cele trei care au fost specificate chiar in definitie: fixarea, pastrarea si reactualizarea.
Reactualizarea se poate face in doua forme: prin recunoastere si prin peproducere, prima presupunand prezenta obectului, a doua absenta lui.
Recunoasterea si reproducerea sunt, de fapt modalitati de a repeta sau recapitula, ceia ce constitue o conditie esentiala a invatarii, a sistemelor actuale de invatamant. Ce inseamna pentru un elev sa-si repete materia pentru o teza sau un examen, prin cele doua forme? Recunoasterea se face atunci cand elevul rasfoeste cartea si/sau caetul de notite, spunandu-si multumit: "Asta stiu, si pe asta o stiu, etc" dar apoi isi da seama, tocmai in timpul probei respective, ca nu mai stie si nu mai este atat de sigur pe ceia ce "stia". Recunoasterea este deci o forma de invatare superficiala, inselatoare. De aceea, atunci cand se doreste o reala si eficienta ivatare, trebue sa se foloseasca repetarea cunostintelor prin reproducerea lor independenta de text. Repatarea – mama invatarii. Daca un lucru este repetat suficient de multe ori, omul, electoratul, grupul, invata ceva din aceasta repetare. In acest fel efortul subectului este mult mai mare dar efectele pozitive sunt mult mai evidente. (Alegatorului 20 de ani i s-a tot repetat aceleasi prostii si acum acesta a invatat, stie ca sunt prostii si nu mai vrea sa mearga la vot) Reproducerea inseamna de fapt activarea mai intensa a subectului in raport cu materialul ale carui idei trebue intelese si repetate cu propriile cuvinte; ori, stim deja ca activitatea este factor stimulator si chiar generator al intregului S.P.U… De aceia, inca din clasa I-a, invatatorii le cer elevilor sa citeasca lectia de mai multe ori si apoi sa inchida cartea si sa spuna "pe dinafara"(sa reproduca).
In contextul discutiei despre emorie am folosit si termenul de "invatare"; ar trebui sa clarificam aici care este diferenta dintre memorie si invatare, de vreme ce se poate spune la fel de bine:"am reusit sa tin minte (sa memorez) poezia" dar si "am reusit sa invat poezia"? Diferenta majora provine din faptul ca invatarea este o activitate psihica ce presupune participarea tuturor proceselor si starilor psihice, in timp ce memoria, cu toate ca este indispensabila invatarii, este numai unul dintre fenomenele psihice implicate in ea, alaturi de perceptie, gandire, imaginatie, vointa, deprinderi, etc. De ex., ceea ce trebue sa facem pentru a inota poate fi memorat relativ usor dar simpla retinere a acestor informatii nu ne asigura ca nu ne vom ineca daca vom intra in apa, pentru ca nu am invatat sa inotam (nu ne-am format si deprinderile corespunzatoare, prin exercitiu.)
Memoria este influentata de mai multi factori dar toti acestea pot fi grupati in doua grupe.
1. Factorii subectivi (care tin de individ); individul fiind in acelasi timp "trup si suflet" acesti factori pot fi impartiti in;
-organici (boala /sanatate, oboseala/odihna, foame/sete....) ;
-psihici (atentie, motivatie, vointa, plictiseala, trairile afective...)
2. Factorii obectivi (din afara subectului) care si ei pot fi impartiti in :
a) caracteristicile materialului de memorat (volumu, gradul de organizare si sistematizare, gradul de familiarizare, daca este abstract sau concret, etc.);
b) caracteristicile ambiantei, care sunt si ele:
-caracteristici fizice (lumina, zgomot, temperatura...);
-caracteristici psihosociale (relaxare/incordare, amenintare...)
Pornind de la sesizarea unor relatii constante intre actiunea acestor factori si capacitatea de memorare a subectului, s-au putut formula mai multe legi ale memoriei, cum ar fi:
- un material este mai usor memorat cu cat volumul lui este mai mic;
- un material este mai bine memorat cu cat gradul de familiarizare este mai mare;
- un material este mai usor retinut daca interesul subectului fata de el este sporit, etc;
(se observa ca aceste legi pornesc de la factorii de mai sus; de aceia, pot fi formulate si altele, in acelasi fel.)
S-au formulat si altele legi, precum urmeaza :
- un material este mai bine memorat cu cat subectul este mai activ in raport cu el (adica il reproduce, il rezuma, il repeta, etc.);
- memoria este mai eficienta daca materialul reprezinta scopul si nu doar mijlocul ei; de exemplu: un elev care memoreaza pentru a lua o nota sau a trece un examen (acestea fiind scopuri), va uita in mai mare masura decat daca el memoreaza pentru a sti, a detine acele informatii, cunostinte. Astfel se intampla ca dupa 2-3 ani de la terminarea liceului majoritatea elevilor care au invatat doar pentru note bune, acum nu mai stiu nimic din ce au invatat, desi atunci aveau note foarte bune. In legatura cu aceasta lege este si o alta care sustine (tine sus si tare):
- memorarea pentru o anumita data conditioneaza uitarea dupa acea data; elevii stiu ca, daca, de exemplu, li se amana o teza sau un examen, nu se vor putea prezenta la examene mai tarziu fara a revedea materia, intrucat invatarea s-a faczut pentru data tezei, dupa care intervine uitarea.
Alta lege are o exprimare mai precisa si anume:
- daca voluumul materialului de memorat creste in progresie aritmetica, timpul de memorat creste in progresie geometrica. Ce inseamna aceasta ?
Progresia aritmetica este o crestere cu aceeasi unitate, in timp ce progresia geometrica este o crestere de acelasi numar de ori. Sa urmarim exemplul ipotetic de mai jos:
volumul materialului: 2 pag. 4 pag. 6 pag. 8 pag 10 pag...
timpul de memorat: 2 ore . 4ore. 8 ore. 16 ore. 32 ore....
Timpul de memorat este din ce in ce mai mare intrucat memoria umana este un proces viu, nu unul mecanic sau electronic, intervenind fenomene de oboseala care nu permit un randament uniform al memorarii.
Se stie ca noi memoram mai usor lucrurile care ne plac si mai greu sau deloc pe cele care nu ne plac. Putem asadar afirma fara a gresi ca memoria fiecaruia dintre noi, vizuala, auditiva, gustativa, olfactiva sau verbal-logica este concomitent si o memorie afectiva, teoria lui Leventhal fiind astfel extrapolata la totalitatea actelor mnezice. (Aviz pentru cei aflati in campaniile electorale)
Argumentul privitor la tendinta absoluta a depresiilor spre evocarea evenimentelor triste nu mai pote fi integral acceptat. Adeseori tocmai predispusii la depresie se apara de amintirile dureroase inhibandu-le in totalitate. (Zvialoff)
La granita dintre normal si patologic se consemneaza si un tip special de
memorie, asa - zisa memorie eidetica (Imaginile eidetice sunt forme vii ale imaginilor memoriei. Experimentarea acestui tip de imagini este asemănătoare cu memoria fotografică. Caracteristica principală a imaginilor eidetice este aceea că apar cu o pregnanţă deosebită în mintea celui care, pentru scurt timp, a privit un obiect foarte complicat. Psihologii au constatat că imaginile eidetice au un rol important în învăţare iar diminuarea numărului lor are loc în adolescenţă, când structurile operaţionale formale, abstracte ale gândirii şi abilităţile verbale ating maximul lor de complexitate.
Aceasta nu ne indică în mod direct dacă ansamblul abilităţilor psihice, intelective este oarecum afectat de înlocuirea prin structurile operaţionale formale a capacităţilor de a vizualiza, de a folosi imagini în perceperea şi înţelegerea unor situaţii, a unor probleme. Uneori, ne dăm seama totuşi, că dacă am avea mai multă imaginaţie şi fantezie, viaţa noastră ar fi mai bogată şi, cu siguranţă, capacităţile noastre empatice ar fi mult amplificate.
Stimularea învăţării pe baza reprezentărilor figurativ-intuitive ar putea constitui un avantaj în rezolvarea multor probleme ce intervin ulterior. Augumentarea memoriei depinde şi ea de prezenţa unor astfel de imagini).
Denumirea se refera la capacitatea unor indivizi de a putea revedea, proectata pe o suprafata, imaginea clara a unui obect sau desen perceput anterior, ei fiind constienti ca aceasta imagine este anormala si subectiva. In aceiasi zona incerta se petrec si fenomenele cunoscute sub denumirea "deja vu" (deja vazut, trait, auzit.): cei in cauza au impresia de "dinainte cunoscut", desi nu se indoesc de faptul ca situatiile respective sunt traite pentru prima data.
Sau incercat mai multe clasificari ale memoriei, insa cel mai frecvent utilizata este cea a eminentului psihiatru francez Jean Delay. El se refera la trei memorii ce reprezinta tot atatea structuri de nivel psihologic diferit: de la planul automatizmului la cel a sintezei mintale.
1- Memoria senzori-motorie (biologica) - este o memorie a senzatiilor si a miscarilor. Este comuna omului si animalelor si se constitue din memoria fiecaruia dintre simturi si in special, al celui vizual, auditiv si tactil. Este o forma elementara de memorie dar presupune intr-o anumita masura recunoasterea stimulului care declanseaza actiunea organizmului. Aceasta forma de memorie este strans dependenta de creier care are teritorii net diferentiate pentru fiecare dintre componentele sale: auditiv, vizuala...
2- Memoria sociala - este proprie omului care traeste in societate. Este o memorie logica care presupune o ordine rationala, reprezentari colective, universale, impersonale, stabile. Ca si memoria senzori-motorie este dependenta de creier, dar intr-o masura mult mai mica.
3- Memoria autistica -Se manifesta in somn si in bolile psihice ca vis si respectiv, delir. Cel in cauza revede scene din trecut, dar le cnsidera ca apartinand prezentului.
Profesorul Delay considera ca memoria in sensul curent al acestei notiuni, reprezinta unirea ierarhizata a celor trei memorii. Tot el plaseaza in varful acestei ierarhii memoria sociala, mult mai jos memoria autistica, in timp ce memoria senzori-motorie este asezata la nivelul cel mai de jos.
"Toata lumea se plange de memorie, nimeni de capacitatea sa de a judeca" scria in a doua jumatate a secolului XVII-lea La Rochefoucauld (1613-1680). Trebue sa recunastem ca de atunci si pana acum lucrurile nu s-au schimbat in prea mare masura. Memoria ramane mai departe vinovatul fara vina, tapul ispasitor al multora dintre defectiunele noastre intelectuale. Deaceia vreau sa aduc aici sase principii de baza pentru ameliorarea memoriei
1- A memora bine o informatie inseamna a-ti pregati corpul si spiritul pentru o stare de receptivitate maxima. Dobandirea acestei stari nu este posibila pe delin daca organismul este intoxicat cu alcool, gudron si nicotina cat si alte substante nocive dobandite din produsele alimentare.
2-A memora temeinic o informatie implica "decuparea" ei in forme propice unei perceptii eficace.
3- A memora bine o informatie inseamna ca, din primul moment al perceptiei ei trebue sa determinam modalitatile prin care ne-o vom aminti, adica asociatiile mentale prin care vom readuce informatia in campul constiintei noastre. Informatia bine asociara se reaminteste mai rapid si in volum mai mare.
4-A memora bine un lucru inseamna a-i atribui un sens si a-l insera in interiorul unui context semnificativ si ierarhizat.
5-A memora bine o informatie inseamna, in toate cazurile in care aceasta este posibil, a o asocia cu forme vizuale, cu un concept concret si a o plasa intr-un context afectiv. Cauta similitudini dintre diferite fragmente de informatii.
6- A memora bine o informatie inseamna ca la perceperea ei sa multiplicam asociatiile mentale cu alte concepte.

BIBLIOGRAFIE.
C.BALACEANU, ED.NICOLAU - Personalitatea umana - o interpretare cibernetica, Ed . Junimea. Iasi, 1972.
A. Kraindler, V. Apostol - Creierul si activitatea mintala , Ed. Stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1976.
I.P.Pavlov - Experienta a douazeci de ani in studiul activitatii nervoase superioare, Ed Academiei R.P.R, Bucuresti. 1953.
Sen Alexandru- Arta memoriei, teorie si practica . Editia a II-a, Ed. Sigma Primex. Bucuresti. 1997.